2 intrări

17 definiții

ELÁSTIC, -Ă, elastici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre unele obiecte) Care are proprietatea de a-și modifica forma și dimensiunile sub acțiunea unei forțe exterioare și de a reveni de la sine la forma și dimensiunile inițiale după încetarea acțiunii forțelor exterioare care l-au deformat. 2. (Despre ființe, mișcări ale lor etc.) Mlădios, suplu; fig. (despre oameni) care se poate adapta ușor împrejurărilor. II. S. n. Produs textil executat din fire de cauciuc îmbrăcate în fire textile și folosit la confecționarea unor obiecte de îmbrăcăminte; gumă, gumilastic. – Din fr. élastique.

ELÁSTIC, -Ă, elastici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre unele obiecte) Care are proprietatea de a-și modifica forma și dimensiunile sub acțiunea unei forțe exterioare și de a reveni de la sine la forma și dimensiunile inițiale după încetarea acțiunii forțelor exterioare care l-au deformat. 2. (Despre ființe, mișcări ale lor etc.) Mlădios, suplu; fig. (despre oameni) care se poate adapta ușor împrejurărilor. II. S. n. Țesătură, șnur, șiret etc. executate din fire de cauciuc îmbrăcate în fire textile și folosite la confecționarea unor obiecte de îmbrăcăminte; gumă, gumilastic. – Din fr. élastique.

ELÁSTIC, -Ă, elastici, -e, adj. 1. (Despre obiecte) Care are proprietatea de a-și modifica forma sub acțiunea unei forțe exterioare și de a reveni la forma inițială după încetarea acțiunii acestei forțe; flexibil. Pantaloni albi și pantofi de olandă cu talpa elastică. C. PETRESCU, Î. I 12. Ana străbătea Calea Victoriei, legănată pe elastice roți de gumă, expusă ca într-o vitrină în automobilul cu largi ferestre de cristal. id. C. V. 352. Du-te de vezi... canapelile acele elastice care te saltă cu plăcere, iar nu scaune de lemn ce-ți intră în oase. ALECSANDRI, T. 996. ♦ (Substantivat, n.) Țesătură în care sînt introduse fire de cauciuc și din care se fac diferite accesorii de îmbrăcăminte (bretele, jartiere etc.). 2. (Despre persoane, mișcări etc.) Mlădios, suplu. Privea din urmă pe Luminița și Radu Comșa, mergînd alături, cu pas elastic. C. PETRESCU, Î. I 19. ◊ Fig. Adesea inteligența lui elastică... făcea impresia acelor tablouri cu perspective mari, adînci, pierdute, ce par a nu mai avea sfîrșit. VLAHUȚĂ, O. A. III 11. ◊ (Adverbial) A sărit în picioare, elastic și dintr-o singură mișcare. IBRĂILEANU, A. 150.

elástic1 adj. m., pl. elástici; f. elástică, pl. elástice

elástic2 s. n., (sorturi, bucăți) pl. elástice

elástic s. n., (sorturi, bucăți) pl. elástice

elástic adj. m., pl. elástici; f. sg. elástică, pl. elástice

ELÁSTIC adj., s. 1. adj. v. flexibil. 2. s. gumilastic, (pop.) gumă, (Olt.) comilastru. (~ pus la șosete.)

Elastic ≠ neflexibil, ineflexibil, neelastic, rigid

ELÁSTIC, -Ă adj. Care are proprietatea de a-și reveni la forma inițială după ce a fost momentan deformat; care are elasticitate. ♦ (Despre ființe) Mlădios, suplu; (fig.; despre oameni) care se adaptează ușor la orice situație. // s.n. Produs textil conținând fire de cauciuc, din care se fac bretele, jartiere etc. [< fr. élastique, it. elastico, cf. gr. elastes – care se întinde].

ELÁSTIC, -Ă I. adj. (despre corpuri) care are proprietatea de a-și reveni la forma inițială după ce a fost momentan deformat; care se întinde. ◊ (despre ființe) mlădios, suplu; (fig.; despre oameni) care se adaptează ușor la orice situație, care prezintă elasticitate (3). II. s. n. produs textil conținând fire de cauciuc, din care se fac bretele, jartiere etc. (< fr. élastique, lat. elasticus)

ELÁSTIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care poate fi ușor deformat sub acțiunea unor forțe exterioare; cu proprietatea de a se curba ușor; mlădios; flexibil. 2) fig. (despre ființe și despre manifestările lor) Care vădește grație și eleganță; mlădios; suplu. 3) fig. (despre persoane) Care se adaptează ușor la situație; maleabil. /<fr. élastique, lat. elasticus

ELÁSTIC2 n. Țesătură suplă, conținând fire de cauciuc, folosită la confecționarea diferitelor obiecte vestimentare. /<fr. élastique, lat. elasticus

elastic a. 1. care posedă elasticitate; 2. fig. care admite diferite interpretări.

*elástic, -ă adj. (d. vgr. elastéon, adj. verbal d. elaúno, împing, cu sufixu -ic). Care are elasticitate, care se întinde ca guma și revine la loc. Fig. Flexibil, schimbător: conștiință elastică. Regulament elastic, care se poate înțelege în toate felurile și p. orĭ-ce scop.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ELÁSTIC adj., s. 1. adj. flexibil, mlădios, suplu, (înv.) încovoiós. (O nuia ~.) 2. s. gumilastic, (pop.) gúmă, (Olt.) comilástru. (~ pus la șosete.)

F. elastica Koxb. Specie originară din India, arbore viguros, cca 23 m înălțime în țara de origine se cultivă în seră temperată, unde atinge cca 3 m înălțime. Frunze persistente, mari (cca 45 cm lungime), oblonge, coriacee, verzi-închis, lucioase pe partea superioară, pe cea inferioară verzi-pal, în tinerețe roșietice, dispuse altern, limbul întreg, marginea întreagă. (Pl. 34, fig. 197).

Intrare: elastic
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elastic elasticul elastică elastica
plural elastici elasticii elastice elasticele
genitiv-dativ singular elastic elasticului elastice elasticei
plural elastici elasticilor elastice elasticelor
vocativ singular
plural
Intrare: elastica
elastica
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.