ELASTIC, -Ă, elastici, -e, adj. 1. (Despre obiecte) Care are proprietatea de a-și modifica forma sub acțiunea unei forțe exterioare și de a reveni la forma inițială după încetarea acțiunii acestei forțe; flexibil. Pantaloni albi și pantofi de olandă cu talpa elastică. C. PETRESCU, Î. I 12. Ana străbătea Calea Victoriei, legănată pe elastice roți de gumă, expusă ca într-o vitrină în automobilul cu largi ferestre de cristal. id. C. V. 352. Du-te de vezi... canapelile acele elastice care te saltă cu plăcere, iar nu scaune de lemn ce-ți intră în oase. ALECSANDRI, T. 996. ♦ (Substantivat, n.) Țesătură în care sînt introduse fire de cauciuc și din care se fac diferite accesorii de îmbrăcăminte (bretele, jartiere etc.). 2. (Despre persoane, mișcări etc.) Mlădios, suplu. Privea din urmă pe Luminița și Radu Comșa, mergînd alături, cu pas elastic. C. PETRESCU, Î. I 19. ◊ Fig. Adesea inteligența lui elastică... făcea impresia acelor tablouri cu perspective mari, adînci, pierdute, ce par a nu mai avea sfîrșit. VLAHUȚĂ, O. A. III 11. ◊ (Adverbial) A sărit în picioare, elastic și dintr-o singură mișcare. IBRĂILEANU, A. 150.