opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELANSARE, elansări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a se elansa și rezultatul ei; avântare, repezire; fig. avânt, năzuire către ceva. – V. elansa.

ELANSARE, elansări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a se elansa și rezultatul ei; avântare, repezire; fig. avânt, năzuire către ceva. – V. elansa.

elansare sf [At: DN2 / Pl: ~sări / E: elansa] (Frm; liv; rar) 1 Avântare. 2 Repezire. 3 (Fig) Năzuire (către ceva).

ELANSARE s.f. (Franțuzism) Avîntare, repezire; (fig.) avînt, năzuire (către ceva). [< elansa].

ELANSA, elansez, vb. I. Refl. (Livr.) A se avânta, a se repezi. – Din fr. élancer.

ELANSA, elansez, vb. I. Refl. (Livr.) A se avânta, a se repezi. – Din fr. élancer.

elansa vr [At: DN2 / Pzi: ~sez / E: fr élancer] (Frm; liv; rar) 1 A se avânta. 2 A se repezi.

ELANSA vb. I. refl. (Franțuzism) A se avînta, a se repezi. [< fr. élancer].

ELANSA vb. I. refl. a se avânta, a năzui (spre). II. tr. (mar.) a ~ etrava = a construi etrava (la veliere), astfel încât să aibă o înclinare spre înainte, conferind zveltețe. (< fr. élancer)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

elansare s. f., g.-d. art. elansării; pl. elansări

elansare (livr.) s. f., g.-d. art. elansării; pl. elansări

elansare s. f., g.-d. art. elansării; pl. elansări

elansa (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă elansez, 3 se elansează; conj. prez. 1 sg. să mă elansez, 3 să se elanseze; imper. 2 sg. afirm. elansează-te; ger. elansându-mă

!elansa (a se ~) (livr.) vb. refl., ind. prez. 3 se elansează

elansa vb., ind. prez. 1 sg. elansez, 3 sg. și pl. elansează

Intrare: elansare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elansare
  • elansarea
plural
  • elansări
  • elansările
genitiv-dativ singular
  • elansări
  • elansării
plural
  • elansări
  • elansărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: elansa
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • elansa
  • elansare
  • elansat
  • elansatu‑
  • elansând
  • elansându‑
 singular plural
  • elansează
  • elansați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • elansez
 (să)
  • elansez
  • elansam
  • elansai
  • elansasem
a II-a (tu)
  • elansezi
 (să)
  • elansezi
  • elansai
  • elansași
  • elansaseși
a III-a (el, ea)
  • elansează
 (să)
  • elanseze
  • elansa
  • elansă
  • elansase
plural I (noi)
  • elansăm
 (să)
  • elansăm
  • elansam
  • elansarăm
  • elansaserăm
  • elansasem
a II-a (voi)
  • elansați
 (să)
  • elansați
  • elansați
  • elansarăți
  • elansaserăți
  • elansaseți
a III-a (ei, ele)
  • elansează
 (să)
  • elanseze
  • elansau
  • elansară
  • elansaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

elansare, elansărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi elansa DEX '09 DEX '98 DN

elansa, elansezverb

  • 1. livresc A se avânta, a se repezi. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: avânta năzui repezi
  • 2. tranzitiv marină A elansa etrava = a construi etrava (la veliere), astfel încât să aibă o înclinare spre înainte, conferind zveltețe. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.