11 definiții pentru năzuire
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NĂZUIRE, năzuiri, s. f. Acțiunea de a (se) năzui și rezultatul ei. – V. năzui.
năzuire sf [At: ODOBESCU, S. I., 114 / V: (reg) nez~, niz~ / Pl: ~ri / E: năzui] (Înv) 1 Apel la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 2 (Rar) Dorință puternică. 3 Aspirație deșartă. 4 Ambiție meschină. 5 Vanitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂZUIRE, năzuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) năzui și rezultatul ei. – V. năzui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂZUIRE, năzuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a năzui; năzuință, aspirație. Solul se întorsese cu bogate daruri și cu înalte năzuiri. ODOBESCU, S. I 114.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nezuire sf vz năzuire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nizuire sf vz năzuire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
năzuire s. f., g.-d. art. năzuirii; pl. năzuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
năzuire s. f., g.-d. art. năzuirii; pl. năzuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
năzuire s. f., g.-d. art. năzuirii; pl. năzuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NĂZUIRE s. v. aspirație, dor, dorință, năzuința, poftă, pornire, râvnă, tendință, vis.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
năzuire s. v. ASPIRAȚIE. DOR. DORINȚĂ. NĂZUINȚĂ. POFTĂ. PORNIRE. RÎVNĂ. TENDINȚĂ. VIS.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
năzuire, năzuirisubstantiv feminin
-
- Solul se întorsese cu bogate daruri și cu înalte năzuiri. ODOBESCU, S. I 114. DLRLC
-
etimologie:
- năzui DEX '98 DEX '09