2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen.

EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen.

egumení [At: (a. 1626) I. BIANU, D. R. 131 / V: (înv) ig- / Pzi: ~nésc / E: egumen] 1-2 vti (Rar) A executa funcția de egumen.

EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A îndeplini funcția de egumen, a conduce o mănăstire. La Snagov... el egumenise ani îndelungi. ODOBESCU, S. A. 300.

EGÚMEN, -Ă, egumeni, -e, s. m. și f. Stareț. – Din ngr. igúmenos.

egúmen, ~ă smf [At: CORESI, EV. 180 / V: (îrg) ~măn, igámăn, igómăn, igúmăn, (înv) ig~ / A și: (reg) ~mén / Pl: ~i, ~e / E: ngr ἡγούμενος[1] vsl ѥгоуменъ] Persoană care conduce o mănăstire (1) (ortodoxă) Si: stareț, (îrg) igomet Cf năstavnic. corectată

  1. În original, incorect tipărit: ἡγύμενος LauraGellner

EGÚMEN, -Ă, egumeni, -e, s. m. și f. Stareț(ă). – Din ngr. igúmenos.

EGÚMEN, egumeni, s. m. Conducător al unei mănăstiri de călugări; stareț, superior. Bine-credincioșii egumeni grași își rînduiau gospodăriile pline ca stupii. SADOVEANU, Z. C. 80. O legătură cu felii de pere și de mere zvîntate la soare, mai pîntecoasă decît un egumen, ținea cumpănă în celalalt desag. HOGAȘ, M. N. 154. Spun că bietul Pipăruș A fost egumen pe la schituri. COȘBUC, P. II 251.

EGÚMEN ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană căreia i s-a încredințat conducerea unei mănăstiri. /<ngr. egúmenos

egumen m. superiorul unei mânăstiri de călugări. [Și igumen: gr. mod. IGŬMENOS].

egúmen m. (ngr. igúmenos, [d. vgr. ῾égúmenos = ῾egemón, șef], de unde și vsl. igumenŭ. V. egemonie). Stariț, superior de mînăstire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă

egumení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. egumeneáscă

arată toate definițiile

Intrare: egumeni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • egumeni
  • egumenire
  • egumenit
  • egumenitu‑
  • egumenind
  • egumenindu‑
singular plural
  • egumenește
  • egumeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • egumenesc
(să)
  • egumenesc
  • egumeneam
  • egumenii
  • egumenisem
a II-a (tu)
  • egumenești
(să)
  • egumenești
  • egumeneai
  • egumeniși
  • egumeniseși
a III-a (el, ea)
  • egumenește
(să)
  • egumenească
  • egumenea
  • egumeni
  • egumenise
plural I (noi)
  • egumenim
(să)
  • egumenim
  • egumeneam
  • egumenirăm
  • egumeniserăm
  • egumenisem
a II-a (voi)
  • egumeniți
(să)
  • egumeniți
  • egumeneați
  • egumenirăți
  • egumeniserăți
  • egumeniseți
a III-a (ei, ele)
  • egumenesc
(să)
  • egumenească
  • egumeneau
  • egumeni
  • egumeniseră
Intrare: egumen
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • egumen
  • egumenul
  • egumenu‑
plural
  • egumeni
  • egumenii
genitiv-dativ singular
  • egumen
  • egumenului
plural
  • egumeni
  • egumenilor
vocativ singular
  • egumenule
  • egumene
plural
  • egumenilor
egumăn
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
igomăn
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
igumăn
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • igumen
  • igumenul
  • igumenu‑
plural
  • igumeni
  • igumenii
genitiv-dativ singular
  • igumen
  • igumenului
plural
  • igumeni
  • igumenilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

egumeni

etimologie:

  • egumen
    surse: DEX '98 DEX '09

egumen, -ă egumenă egumăn igomăn igumăn igumen

  • exemple
    • Bine-credincioșii egumeni grași își rînduiau gospodăriile pline ca stupii. SADOVEANU, Z. C. 80.
      surse: DLRLC
    • O legătură cu felii de pere și de mere zvîntate la soare, mai pîntecoasă decît un egumen, ținea cumpănă în celalalt desag. HOGAȘ, M. N. 154.
      surse: DLRLC
    • Spun că bietul Pipăruș A fost egumen pe la schituri. COȘBUC, P. II 251.
      surse: DLRLC
    • Egumena schitului Roșioara era maica Evlampia. GALACTION, O. I 315.
      surse: DLRLC

etimologie: