4 definiții pentru stărețire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
stăreți vi [At: TDRG / Pzi: ~țesc / E: stareț] A conduce o mănăstire în calitate de stareț (2).
STĂREȚI, stărețesc, vb. IV. Intranz. A conduce o mănăstire în calitate de stareț. – Din stareț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Valery
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stăreți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărețesc, imperf. 3 sg. stărețea; conj. prez. 3 sg. și pl. stărețească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STĂREȚI vb. (BIS.) a egumeni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: stărețire
stărețire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
stăreți, stărețescverb
- 1. A conduce o mănăstire în calitate de stareț. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: egumeni
- Cîți ani sînt de cînd un Paisie stărețea... peste norodul acestei mănăstiri. GALACTION, O. I 221. DLRLC
-
etimologie:
- stareț DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.