12 definiții pentru efectua

EFECTUÁ, efectuez, vb. I. Tranz. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [Pr.: -tu-a] – Din fr. effectuer, lat. effectuare.

EFECTUÁ, efectuez, vb. I. Tranz. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [Pr.: -tu-a] – Din fr. effectuer, lat. effectuare.

EFECTUÁ, efectuez, vb. I. Tranz. A înfăptui, a săvîrși, a realiza, a îndeplini, a executa. Țărănimea muncitoare a efectuat în mai bune condițiuni însămînțările și arăturile adînci de toamnă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2836. – Pronunțat: -tu-a.

efectuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 efectueáză, 1 pl. efectuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 efectuéze (-tu-e-); ger. efectuấnd (-tu-ând)

efectuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. efectuéz, 3 sg. și pl. efectueáză, 1 pl. efectuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. efectuéze (sil. -tu-e-); ger. efectuând (sil. -tu-ând)

EFECTUÁ vb. 1. v. desfășura. 2. v. executa. 3. a executa, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvârși. (A ~ o lucrare durabilă.) 4. v. opera. 5. a face, a întreprinde. (A ~ ample studii.) 6. a(-și) executa, a(-și) face, a(-și) îndeplini, a presta, a-și satisface. (A ~ serviciul militar.)

EFECTUÁ vb. I. tr. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [Pron. -tu-a-, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. effectuer].

EFECTUÁ vb. tr. a face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. (< fr. effectuer, lat. effectuare)

A EFECTUÁ ~éz tranz. 1) A transforma în fapt; a face să devină real; a înfăptui; a realiza. 2) A face în conformitate cu prevederile; a aduce la efectul urmărit; a îndeplini. [Sil. -tu-a] /<fr. effectuer, lat. effectuare

efectuà v. a pune în execuțiune, a săvârși: a efectua un proiect.

*efectuéz v. tr. (fr. effectuer, mlat. effectuare, d. lat. effectus, efect). Îndeplinesc, execut: a efectua un proĭect.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EFECTUÁ vb. 1. a depune, a desfășura, a duce, a executa, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A ~ acolo o muncă utilă.) 2. a executa, a face, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvîrși, (înv. și pop.) a plini. (A ~ tot ce i s-a dat de făcut.) 3. a executa, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvîrși. (A ~ o lucrare durabilă.) 4. a face, a opera. (A ~ unele modificări pe text.) 5. a face, a întreprinde. (A ~ ample studii.) 6. a executa, a face, a îndeplini, a presta, a-și satisface. (A ~ serviciul militar.)

Intrare: efectua
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) efectua efectuare efectuat efectuând singular plural
efectuea efectuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) efectuez (să) efectuez efectuam efectuai efectuasem
a II-a (tu) efectuezi (să) efectuezi efectuai efectuași efectuaseși
a III-a (el, ea) efectuea (să) efectueze efectua efectuă efectuase
plural I (noi) efectuăm (să) efectuăm efectuam efectuarăm efectuaserăm, efectuasem*
a II-a (voi) efectuați (să) efectuați efectuați efectuarăți efectuaserăți, efectuaseți*
a III-a (ei, ele) efectuea (să) efectueze efectuau efectua efectuaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)