2 intrări

19 definiții

económ, ~oámă [At: PRAV. GOV., ap. CADE / V: (rar) sf (înv) ic~ / Pl: ~i, ~oáme / E: fr économe, ngr οἰκονόμος] 1 smf (Înv) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a unui internat, a averii cuiva etc. Si: administrator, intendent. 2 smf Persoană însărcinată cu administrarea veniturilor unei mănăstiri. 3 smf (Reg) Persoană care se ocupă cu aprovizionarea și cu pregătirea mesei pentru un grup organizat. 4 smf (Îrg; șîs ~ de câmp, ~ de pământ) Țăran înstărit. 5 sf (Înv; pex; îs) ~ă de casă Persoană pricepută în conducerea unei gospodării. 6-7 smf (Reg; îs) ~ oier (sau de oi, de vite) Crescător și proprietar de animale. 8 smf (Reg; îs) ~ de pomi Pomicultor. 9 a (D. oameni) Care face economii Si: strângător, (înv) adunător, cumpătat. 10 a (D. oameni) Care folosește cu chibzuință banii sau alte mijloace materiale Si: chibzuit, cumpătat. 11-12 smf, a (Pex) (Om) zgârcit. 13 a (Nob; d. obiecte) Economisit. 14 a (Rar) Cu măsură Si: moderat, echilibrat, măsurat. 15 a (D. acțiunile, manifestările etc. oamenilor; înv) Care exprimă cumpătare, chibzuință, măsură.[1] modificată

  1. Am corectat etimol. ngr. În original greșit: οίκονόμος LauraGellner

ECONÓM, -OÁMĂ, economi, -oame, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care face economii, care cheltuiește cu cumpătare; strângător, adunător, cumpătat. ♦ (Peior.) Zgârcit. 2. S. m. și f. (În trecut) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a averii cuiva etc.; administrator. ♦ Persoană care administrează veniturile unei mănăstiri, episcopii sau mitropolii. – Din fr. économe.

ECONÓM, -OÁMĂ, economi, -oame, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care face economii, care cheltuiește cu cumpătare; strângător, adunător, cumpătat. ♦ (Peior.) Zgârcit. 2. S. m. și f. (În trecut) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a averii cuiva etc.; administrator. ♦ Îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri. – Din fr. économe.

ECONÓM2, -OÁMĂ, economi, -oame, s. m. și f. (Ieșit din uz) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a unui internat, a averii cuiva etc. V. administrator. Cît te fericesc că ai întîlnit... pe acest vrednic econom. GALACTION, O. I 239. – Variantă: iconóm, -oámă (CONTEMPORANUL, III 616) s. m. și f.

ECONÓM1, -OÁMĂ, economi, -oame, adj. (Despre oameni) Care face economii, cumpănit în cheltuieli, strîngător, păstrător, cumpătat, nerisipitor. Amîndoi, harnici și economi, munceau și puneau și cîte ceva deoparte. BUJOR, S. 36. Cu cît egumenul este econom, cu atîta frate-seu e risipitor. NEGRUZZI, S. I 313. ♦ (Peiorativ) Zgîrcit, cărpănos, avar. Văzînd că musafirul nu mai pleacă, și cum gazda sa era și cam econoamă, se vorbeau mereu între dinșii (om și nevastă) cam ce să facă să scape de musafir. ȘEZ. VII 89.

ICONÓM, -OÁMĂ s. m. și f. v. econom.

económ adj. m., s. m., pl. económi; adj. f., s. f. econoámă, pl. econoáme

económ adj. m., s. m., pl. económi; f. sg. econoámă, pl. econoáme

ECONÓM adj. adunător, cruțător, păstrător, strângător, (înv. și reg.) scump, (reg.) păstrielnic, (fig.) strâns. (Om ~.)

Econom ≠ cheltuitor, irositor, risipitor, neeconom, nestrângător

ECONÓM, -OÁMĂ s.m. și f. Îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri; iconom. ♦ Administrator. [Cf. fr. économe, ngr. oikonomos].

ECONÓM, -OÁMĂ I. adj. 1. care păstrează, care face economii. 2. cumpătat. II. s. m. f. (în trecut) îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri. (< fr. économe)

económ (económi), s. m.1. Administrator. – 2. Călugăr care administrează veniturile unei mănăstiriri. – 3. (Adj.) Care face economii, strîngător. – Var. iconom (sensul 2). Ngr. οἰϰόνομος; sensul 3, prin intermediul fr. économe.Der. economisi (var. iconomisi), vb. (a face economii), din ngr. οἰϰονομώ, aorist οἰϰονόμησα, cf. sp. economizar, fr. économiser; și din fr. economat, s. n.; economic, adj.; economie, s. f.; economist, s. m.

ECONÓM ~oámă (~ómi, ~oáme) 1) Care cheltuiește cu măsură; care face economii. 2) depr. Care face economii exagerate evitând consumul chiar pentru cele mai stricte necesități. /<fr. économe, ngr. oikonomos

econom m. 1. cel însărcinat cu cheltuielile de casă, administrator sub raportul material: econom de spital, de liceu; 2. îngrijitorul veniturilor unei mânăstiri, episcopii sau mitropolii: economul chinoviei BĂLC.; 3. gospodar de sine stătător, cel ce are car, plug și vite proprii. [Și iconom: gr. mod.]. ║ a. și m. care nu face cheltuieli nefolositoare.

*económ, -oámă s. (vgr. oikonómos, d. oîkos, casă, cămară, și nemo, daŭ, împart. V. nicocheră și vecin). Administrator, intendent, care ține cheltuĭelile uneĭ case, uneĭ instituțiunĭ. S. m. Un rang preuțesc. (V. preut). Adj. Cruțător, strîngător, care nu face cheltuĭelĭ inutile: femeĭe econoamă. – Și iconom (după ngr.).

iconóm, iconomíe, V. econ-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ECONOM adj. adunător, cruțător, păstrător, strîngător, (înv. și reg.) scump, (reg.) păstrielnic, (fig.) strîns. (Om ~.)

Intrare: econom (adj.)
econom1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular econom economul econoa econoama
plural economi economii econoame econoamele
genitiv-dativ singular econom economului econoame econoamei
plural economi economilor econoame econoamelor
vocativ singular
plural
Intrare: econoamă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular econoa econoama
plural econoame econoamele
genitiv-dativ singular econoame econoamei
plural econoame econoamelor
vocativ singular econoamă, econoamo
plural econoamelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iconoa iconoama
plural iconoame iconoamele
genitiv-dativ singular iconoame iconoamei
plural iconoame iconoamelor
vocativ singular iconoamă, iconoamo
plural iconoamelor
economă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

econom (adj.)

  • 1. Care face economii, care cheltuiește cu cumpătare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: adunător cumpătat păstrător strângător 2 exemple
    exemple
    • Amîndoi, harnici și economi, munceau și puneau și cîte ceva deoparte. BUJOR, S. 36.
      surse: DLRLC
    • Cu cît egumenul este econom, cu atîta frate-seu e risipitor. NEGRUZZI, S. I 313.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Văzînd că musafirul nu mai pleacă, și cum gazda sa era și cam econoamă, se vorbeau mereu între dînșii (om și nevastă) cam ce să facă să scape de musafir. ȘEZ. VII 89.
        surse: DLRLC

etimologie:

econom, -oamă (persoană) econoamă econom economă iconoamă iconom

  • 1. în trecut Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a averii cuiva etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: administrator un exemplu
    exemple
    • Cît te fericesc că ai întîlnit... pe acest vrednic econom. GALACTION, O. I 239.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Persoană care administrează veniturile unei mănăstiri, episcopii sau mitropolii.
      surse: DEX '09 DN

etimologie: