2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eclipsire sf vz eclipsare

ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3; despre astre) A suferi fenomenul de eclipsă (1). 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea. – Din fr. éclipser.

ECLIPSÁRE, eclipsări, s. f. Faptul de a (se) eclipsa.V. eclipsa.

ECLIPSÁRE, eclipsări, s. f. Faptul de a (se) eclipsa.V. eclipsa.

eclipsá [At: AMFILOHIE, G. F. 117r/4 / V: (înv) ~sí, (îvr) ~isá / Pzi: ~séz, (îvr) eclíps, 3 (îvr) ~să, Cj (îvr) să ~se / E: fr éclipser] 1 vt A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare. 2-3 vir (Înv) A (se) afla în eclipsă (1). 4-5 vt (Fig) A pune, a lăsa în umbră, a întrece pe cineva (în merite, în strălucire) Si: a depăși, a întrece. 6 vr (Fam) A se face nevăzut. 7-8 vr (Fam) A pleca brusc sau pe furiș. 9 vr (Fam) A se sustrage (pentru un timp) atenției publice. 10 vr (Fig) A rămâne în umbră.

eclipsare sf [At: POTECA, F. 126/21 / V: (înv) ~psi~ / Pl: ~sări / E: eclipsa] 1 Întunecare totală sau parțială a unui corp ceresc prin interpunerea în calea razelor lui de lumină sau între el și Soare. 2 (Fig) Lăsare în umbră a cuiva (întrecându-l în merite, în strălucire). 3 (Fam) Dispariție. 4-5 (Fam) Plecare bruscă sau pe furiș. 6 Sustragere (pentru un timp) din atenția opiniei publice. 7 (Fig) Rămânere în umbră.

ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea. – Din fr. éclipser.

ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (Astron.; numai la pers. 3) A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunîndu-se fie în calea razelor lui de lumină, fie între acel corp și soare. Luna eclipsează soarele. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri, a întrece, a depăși. ♦ Refl. A dispărea, a se ascunde, a rămîne în umbră. De mult s-a eclipsat slava ta. NEGRUZZI, S. II 48. ♦ Refl. (În glumă) A se face nevăzut, a pleca pe furiș, a dispărea fără urmă, a o șterge. – Prez. conj. pers. 3 sg, și: (neobișnuit) să eclipse (ALECSANDRI, P. II 253). – Variantă: (învechit) eclipsí (NEGRUZZI, S. III 168) vb. IV.

ECLIPSÁRE s. f. Faptul de a (se) eclipsa.

ECLIPSÁ vb. I. tr. 1. A întuneca (parțial sau total) lumina unui astru. 2. (Fig.) A umbri, a lăsa în umbră. ♦ refl. A dispărea, a rămâne în umbră. [< fr. éclipser].

ECLIPSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) eclipsa și rezultatul ei. [< eclipsa].

ECLIPSÁ vb. I. tr. 1. a întuneca lumina unui astru. 2. (fig.) a umbri, a lăsa în umbră. II. refl. (fam.) a dispărea, a rămâne în umbră. (< fr. éclipser)

A ECLIPSÁ ~éz tranz. 1) (aștri) A pune în eclipsă. 2) fig. A face să pălească (în fața altui lucru); a pune în umbră; a întuneca. 3) (persoane) A depăși prin merite sau prin valoare. [Sil. e-clip-sa] /<fr. éclipser

A SE ECLIPSÁ mă ~éz intranz. fam. A se face nevăzut; a înceta să mai fie în câmpul vizual; a dispărea; a pieri. [Sil. e-clip-sa] /<fr. éclipser

eclipsà v. 1. a întrerupe lumina unui astru; 2. fig. a întuneca, a covârși: a eclipsa pe rivalii săi; 3. a dispare: s’a eclipsat.

*eclipséz v. tr. (d. eclipsă; fr. éclipser). Întunec. Fig. Întrec, las pe jos: gloria luĭ Cezar a eclipsat-o pe a luĭ Pompeĭ. V. refl. A dispărea fără să fiĭ observat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eclipsá (a ~) (e-clip-) vb., ind. prez. 3 eclipseáză

eclipsáre (e-clip-) s. f., g.-d. art. eclipsắrii; pl. eclipsắri

arată toate definițiile

Intrare: eclipsa
  • silabație: e-clip-sa info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eclipsa
  • eclipsare
  • eclipsat
  • eclipsatu‑
  • eclipsând
  • eclipsându‑
singular plural
  • eclipsea
  • eclipsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eclipsez
(să)
  • eclipsez
  • eclipsam
  • eclipsai
  • eclipsasem
a II-a (tu)
  • eclipsezi
(să)
  • eclipsezi
  • eclipsai
  • eclipsași
  • eclipsaseși
a III-a (el, ea)
  • eclipsea
(să)
  • eclipseze
  • eclipsa
  • eclipsă
  • eclipsase
plural I (noi)
  • eclipsăm
(să)
  • eclipsăm
  • eclipsam
  • eclipsarăm
  • eclipsaserăm
  • eclipsasem
a II-a (voi)
  • eclipsați
(să)
  • eclipsați
  • eclipsați
  • eclipsarăți
  • eclipsaserăți
  • eclipsaseți
a III-a (ei, ele)
  • eclipsea
(să)
  • eclipseze
  • eclipsau
  • eclipsa
  • eclipsaseră
eclisa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eclipsi
  • eclipsire
  • eclipsit
  • eclipsitu‑
  • eclipsind
  • eclipsindu‑
singular plural
  • eclipsește
  • eclipsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eclipsesc
(să)
  • eclipsesc
  • eclipseam
  • eclipsii
  • eclipsisem
a II-a (tu)
  • eclipsești
(să)
  • eclipsești
  • eclipseai
  • eclipsiși
  • eclipsiseși
a III-a (el, ea)
  • eclipsește
(să)
  • eclipsească
  • eclipsea
  • eclipsi
  • eclipsise
plural I (noi)
  • eclipsim
(să)
  • eclipsim
  • eclipseam
  • eclipsirăm
  • eclipsiserăm
  • eclipsisem
a II-a (voi)
  • eclipsiți
(să)
  • eclipsiți
  • eclipseați
  • eclipsirăți
  • eclipsiserăți
  • eclipsiseți
a III-a (ei, ele)
  • eclipsesc
(să)
  • eclipsească
  • eclipseau
  • eclipsi
  • eclipsiseră
Intrare: eclipsare
eclipsare substantiv feminin
  • silabație: e-clip- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eclipsare
  • eclipsarea
plural
  • eclipsări
  • eclipsările
genitiv-dativ singular
  • eclipsări
  • eclipsării
plural
  • eclipsări
  • eclipsărilor
vocativ singular
plural
eclipsire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eclipsire
  • eclipsirea
plural
  • eclipsiri
  • eclipsirile
genitiv-dativ singular
  • eclipsiri
  • eclipsirii
plural
  • eclipsiri
  • eclipsirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

eclipsa eclisa eclipsi

etimologie:

eclipsare eclipsire

  • 1. Faptul de a (se) eclipsa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi eclipsa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN