eclipsare sf [At: POTECA, F. 126/21 / V: (înv) ~psi~ / Pl: ~sări / E: eclipsa] 1 Întunecare totală sau parțială a unui corp ceresc prin interpunerea în calea razelor lui de lumină sau între el și Soare. 2 (Fig) Lăsare în umbră a cuiva (întrecându-l în merite, în strălucire). 3 (Fam) Dispariție. 4-5 (Fam) Plecare bruscă sau pe furiș. 6 Sustragere (pentru un timp) din atenția opiniei publice. 7 (Fig) Rămânere în umbră.

ECLIPSARE s. f. Faptul de a (se) eclipsa.

ECLIPSARE s.f. Acțiunea de a (se) eclipsa și rezultatul ei. [< eclipsa].

eclipsire sf vz eclipsare

eclipsare (desp. e-clip-) s. f., g.-d. art. eclipsării; pl. eclipsări

eclipsare (e-clip-) s. f., g.-d. art. eclipsării; pl. eclipsări

eclipsare s. f. (sil. -clip-), g.-d. art. eclipsării; pl. eclipsări