2 intrări

27 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

eclipsáre sf At: POTECA, F. 126/21 / V: (înv) ~psí~ / Pl: ~sắri / E: eclipsa] 1 Întunecare totală sau parțială a unui corp ceresc prin interpunerea în calea razelor lui de lumină sau între el și Soare. 2 (Fig) Lăsare în umbră a cuiva (întrecându-l în merite, în strălucire). 3 (Fam) Dispariție. 4-5 (Fam) Plecare bruscă sau pe furiș. 6 Sustragere (pentru un timp) din atenția opiniei publice. 7 (Fig) Rămânere în umbră.

ECLIPSÁRE, eclipsări, s. f. Faptul de a (se) eclipsa.V. eclipsa.

ECLIPSÁRE, eclipsări, s. f. Faptul de a (se) eclipsa.V. eclipsa.

ECLIPSÁRE s. f. Faptul de a (se) eclipsa.

eclipsáre (e-clip-) s. f., g.-d. art. eclipsắrii; pl. eclipsắri

eclipsáre s. f. (sil. -clip-), g.-d. art. eclipsării; pl. eclipsări

ECLIPSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) eclipsa și rezultatul ei. [< eclipsa].

eclipsá [At: AMFILOHIE, G. F. 117r/4 / V: (înv) ~sí, (îvr) ~isá / Pzi: ~séz, (îvr) eclíps, 3 (îvr) ~să, Cj (îvr) să ~se / E: fr éclipser] 1 vt A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare. 2-3 vir (Înv) A (se) afla în eclipsă (1). 4-5 vt (Fig) A pune, a lăsa în umbră, a întrece pe cineva (în merite, în strălucire) Si: a depăși, a întrece. 6 vr (Fam) A se face nevăzut. 7-8 vr (Fam) A pleca brusc sau pe furiș. 9 vr (Fam) A se sustrage (pentru un timp) atenției publice. 10 vr (Fig) A rămâne în umbră.

ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3; despre astre) A suferi fenomenul de eclipsă (1). 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea. – Din fr. éclipser.

ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea. – Din fr. éclipser.

ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (Astron.; numai la pers. 3) A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunîndu-se fie în calea razelor lui de lumină, fie între acel corp și soare. Luna eclipsează soarele. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri, a întrece, a depăși. ♦ Refl. A dispărea, a se ascunde, a rămîne în umbră. De mult s-a eclipsat slava ta. NEGRUZZI, S. II 48. ♦ Refl. (În glumă) A se face nevăzut, a pleca pe furiș, a dispărea fără urmă, a o șterge. – Prez. conj. pers. 3 sg, și: (neobișnuit) să eclipse (ALECSANDRI, P. II 253). – Variantă: (învechit) eclipsí (NEGRUZZI, S. III 168) vb. IV.

eclipsá (a ~) (e-clip-) vb., ind. prez. 3 eclipseáză

eclipsá vb. (sil. -clip-), ind. prez. 1 sg. eclipséz, 3 sg. și pl. eclipseáză

ECLIPSÁ vb. (fig.) a întuneca, a umbri. (I-a ~ pe toți cu verva sa.)

ECLIPSÁ vb. v. depăși, dispărea, întrece, pieri.

ECLIPSÁ vb. I. tr. 1. A întuneca (parțial sau total) lumina unui astru. 2. (Fig.) A umbri, a lăsa în umbră. ♦ refl. A dispărea, a rămâne în umbră. [< fr. éclipser].

ECLIPSÁ vb. I. tr. 1. a întuneca lumina unui astru. 2. (fig.) a umbri, a lăsa în umbră. II. refl. (fam.) a dispărea, a rămâne în umbră. (< fr. éclipser)

arată toate definițiile

Intrare: eclipsa
  • silabisire: -clip-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) eclipsa eclipsare eclipsat eclipsând singular plural
eclipsea eclipsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) eclipsez (să) eclipsez eclipsam eclipsai eclipsasem
a II-a (tu) eclipsezi (să) eclipsezi eclipsai eclipsași eclipsaseși
a III-a (el, ea) eclipsea (să) eclipseze eclipsa eclipsă eclipsase
plural I (noi) eclipsăm (să) eclipsăm eclipsam eclipsarăm eclipsaserăm, eclipsasem*
a II-a (voi) eclipsați (să) eclipsați eclipsați eclipsarăți eclipsaserăți, eclipsaseți*
a III-a (ei, ele) eclipsea (să) eclipseze eclipsau eclipsa eclipsaseră
eclisa
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
eclipsi (verb)
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) eclipsi eclipsire eclipsit eclipsind singular plural
eclipsește eclipsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) eclipsesc (să) eclipsesc eclipseam eclipsii eclipsisem
a II-a (tu) eclipsești (să) eclipsești eclipseai eclipsiși eclipsiseși
a III-a (el, ea) eclipsește (să) eclipsească eclipsea eclipsi eclipsise
plural I (noi) eclipsim (să) eclipsim eclipseam eclipsirăm eclipsiserăm, eclipsisem*
a II-a (voi) eclipsiți (să) eclipsiți eclipseați eclipsirăți eclipsiserăți, eclipsiseți*
a III-a (ei, ele) eclipsesc (să) eclipsească eclipseau eclipsi eclipsiseră
Intrare: eclipsare
eclipsare substantiv feminin
  • silabisire: -clip-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eclipsare eclipsarea
plural eclipsări eclipsările
genitiv-dativ singular eclipsări eclipsării
plural eclipsări eclipsărilor
vocativ singular
plural
eclipsire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eclipsire eclipsirea
plural eclipsiri eclipsirile
genitiv-dativ singular eclipsiri eclipsirii
plural eclipsiri eclipsirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)