2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECLIPSÁRE, eclipsări, s. f. Faptul de a (se) eclipsa.V. eclipsa.

ECLIPSÁRE, eclipsări, s. f. Faptul de a (se) eclipsa.V. eclipsa.

eclipsare sf [At: POTECA, F. 126/21 / V: (înv) ~psi~ / Pl: ~sări / E: eclipsa] 1 Întunecare totală sau parțială a unui corp ceresc prin interpunerea în calea razelor lui de lumină sau între el și Soare. 2 (Fig) Lăsare în umbră a cuiva (întrecându-l în merite, în strălucire). 3 (Fam) Dispariție. 4-5 (Fam) Plecare bruscă sau pe furiș. 6 Sustragere (pentru un timp) din atenția opiniei publice. 7 (Fig) Rămânere în umbră.

ECLIPSÁRE s. f. Faptul de a (se) eclipsa.

ECLIPSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) eclipsa și rezultatul ei. [< eclipsa].

ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3; despre astre) A suferi fenomenul de eclipsă (1). 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea. – Din fr. éclipser.

eclipsá [At: AMFILOHIE, G. F. 117r/4 / V: (înv) ~sí, (îvr) ~isá / Pzi: ~séz, (îvr) eclíps, 3 (îvr) ~să, Cj (îvr) să ~se / E: fr éclipser] 1 vt A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare. 2-3 vir (Înv) A (se) afla în eclipsă (1). 4-5 vt (Fig) A pune, a lăsa în umbră, a întrece pe cineva (în merite, în strălucire) Si: a depăși, a întrece. 6 vr (Fam) A se face nevăzut. 7-8 vr (Fam) A pleca brusc sau pe furiș. 9 vr (Fam) A se sustrage (pentru un timp) atenției publice. 10 vr (Fig) A rămâne în umbră.

ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea. – Din fr. éclipser.

ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (Astron.; numai la pers. 3) A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunîndu-se fie în calea razelor lui de lumină, fie între acel corp și soare. Luna eclipsează soarele. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri, a întrece, a depăși. ♦ Refl. A dispărea, a se ascunde, a rămîne în umbră. De mult s-a eclipsat slava ta. NEGRUZZI, S. II 48. ♦ Refl. (În glumă) A se face nevăzut, a pleca pe furiș, a dispărea fără urmă, a o șterge. – Prez. conj. pers. 3 sg, și: (neobișnuit) să eclipse (ALECSANDRI, P. II 253). – Variantă: (învechit) eclipsí (NEGRUZZI, S. III 168) vb. IV.

ECLIPSÁ vb. I. tr. 1. A întuneca (parțial sau total) lumina unui astru. 2. (Fig.) A umbri, a lăsa în umbră. ♦ refl. A dispărea, a rămâne în umbră. [< fr. éclipser].

ECLIPSÁ vb. I. tr. 1. a întuneca lumina unui astru. 2. (fig.) a umbri, a lăsa în umbră. II. refl. (fam.) a dispărea, a rămâne în umbră. (< fr. éclipser)

A SE ECLIPSÁ mă ~éz intranz. fam. A se face nevăzut; a înceta să mai fie în câmpul vizual; a dispărea; a pieri. [Sil. e-clip-sa] /<fr. éclipser

A ECLIPSÁ ~éz tranz. 1) (aștri) A pune în eclipsă. 2) fig. A face să pălească (în fața altui lucru); a pune în umbră; a întuneca. 3) (persoane) A depăși prin merite sau prin valoare. [Sil. e-clip-sa] /<fr. éclipser

eclipsà v. 1. a întrerupe lumina unui astru; 2. fig. a întuneca, a covârși: a eclipsa pe rivalii săi; 3. a dispare: s’a eclipsat.

*eclipséz v. tr. (d. eclipsă; fr. éclipser). Întunec. Fig. Întrec, las pe jos: gloria luĭ Cezar a eclipsat-o pe a luĭ Pompeĭ. V. refl. A dispărea fără să fiĭ observat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eclipsáre (e-clip-) s. f., g.-d. art. eclipsắrii; pl. eclipsắri

eclipsáre s. f. (sil. -clip-), g.-d. art. eclipsării; pl. eclipsări

arată toate definițiile

Intrare: eclipsare
eclipsare substantiv feminin
  • silabație: e-clip-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eclipsare
  • eclipsarea
plural
  • eclipsări
  • eclipsările
genitiv-dativ singular
  • eclipsări
  • eclipsării
plural
  • eclipsări
  • eclipsărilor
vocativ singular
plural
eclipsire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eclipsire
  • eclipsirea
plural
  • eclipsiri
  • eclipsirile
genitiv-dativ singular
  • eclipsiri
  • eclipsirii
plural
  • eclipsiri
  • eclipsirilor
vocativ singular
plural
Intrare: eclipsa
  • silabație: e-clip-sa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eclipsa
  • eclipsare
  • eclipsat
  • eclipsatu‑
  • eclipsând
  • eclipsându‑
singular plural
  • eclipsea
  • eclipsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eclipsez
(să)
  • eclipsez
  • eclipsam
  • eclipsai
  • eclipsasem
a II-a (tu)
  • eclipsezi
(să)
  • eclipsezi
  • eclipsai
  • eclipsași
  • eclipsaseși
a III-a (el, ea)
  • eclipsea
(să)
  • eclipseze
  • eclipsa
  • eclipsă
  • eclipsase
plural I (noi)
  • eclipsăm
(să)
  • eclipsăm
  • eclipsam
  • eclipsarăm
  • eclipsaserăm
  • eclipsasem
a II-a (voi)
  • eclipsați
(să)
  • eclipsați
  • eclipsați
  • eclipsarăți
  • eclipsaserăți
  • eclipsaseți
a III-a (ei, ele)
  • eclipsea
(să)
  • eclipseze
  • eclipsau
  • eclipsa
  • eclipsaseră
eclisa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eclipsi
  • eclipsire
  • eclipsit
  • eclipsitu‑
  • eclipsind
  • eclipsindu‑
singular plural
  • eclipsește
  • eclipsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eclipsesc
(să)
  • eclipsesc
  • eclipseam
  • eclipsii
  • eclipsisem
a II-a (tu)
  • eclipsești
(să)
  • eclipsești
  • eclipseai
  • eclipsiși
  • eclipsiseși
a III-a (el, ea)
  • eclipsește
(să)
  • eclipsească
  • eclipsea
  • eclipsi
  • eclipsise
plural I (noi)
  • eclipsim
(să)
  • eclipsim
  • eclipseam
  • eclipsirăm
  • eclipsiserăm
  • eclipsisem
a II-a (voi)
  • eclipsiți
(să)
  • eclipsiți
  • eclipseați
  • eclipsirăți
  • eclipsiserăți
  • eclipsiseți
a III-a (ei, ele)
  • eclipsesc
(să)
  • eclipsească
  • eclipseau
  • eclipsi
  • eclipsiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

eclipsare eclipsire

  • 1. Faptul de a (se) eclipsa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi eclipsa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

eclipsa eclisa eclipsi

etimologie: