2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eclesiárh sm vz ecleziarh

ECLEZIÁRH, ecleziarhi, s. m. Cleric care are în grijă rânduiala serviciului religios într-o biserică sau într-o mănăstire. [Pr.: -zi-arh] – Din fr. ecclésiarque.

ecleziárh sm [At: (a. 1522) D. BOGDAN, GL. 44 / V: ~esi~, eccleziárc, (înv) ~a, ~lisi~, clisi~ / P: ~zi-arh / Pl: ~i / E: fr ecclésiarque] Cleric care are în grija sa rânduiala serviciului religios într-o biserică sau într-o mănăstire Si: paracliser.

eclisiárh sm vz ecleziarh[1] modificată

  1. În original, greșit: vz eclesiarh. Vezi def. formei principale ecleziarh LauraGellner

ECLEZIÁRH, ecleziarhi, s. m. Cleric care are în grija sa rânduiala serviciului religios într-o biserică sau într-o mănăstire. [Pr.: -zi-arh] – Din fr. ecclésiarque.

ECLEZIÁRH, ecleziarhi, s. m. Cleric care are în grija sa rînduiala serviciului religios într-o biserică sau mănăstire.

ECLEZIÁRH s.m. Cleric care are în grija sa rânduiala serviciului religios. [Pron. -zi-arh. / < fr. ecclésiarque].

ECLEZIÁRH s. m. cleric care are în grija sa rânduiala serviciului religios. (< fr. ecclésiarque)

ECLEZIÁRH ~i m. Cleric care are în grija sa oficierea serviciului religios. [Sil. e-cle-zi-arh] /<fr. ecclésiarque

Dionisie Ecleziarhul m. cronicar muntean a cărui cronică îmbrățișează anii 1764-1815.

ecleziarh m. mai mare peste cântăreți sau paracliseri. [Gr. mod.].

clisiárh m. (maĭ vechĭ eclisiarh, d. mgr. ekklisiárhis. V. paraclis). Servitor de biserică (măturător, aprinzător de lumînărĭ, trăgător de clopote ș. a.) saŭ și psalt. – Și (Tel.) clisar, fem. clisăreasă, pl. ese (Univ. 16 Maĭ 1920, 3, 3). Ca forma maĭ noŭă, și eclesiarh (vgr. ekklesiárhes: Dionisie eclesiarhu (un cronicar). V. țîrcovnic, palamar 1, crîsnic 1, paraclisier.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ecleziárh (e-cle-zi-arh) s. m., pl. ecleziárhi

ecleziárh s. m. (sil. -cle-zi-arh), pl. ecleziárhi

arată toate definițiile

Intrare: Eclesiarh
Eclesiarh nume propriu
nume propriu (I3)
  • Eclesiarh
Intrare: ecleziarh
  • silabație: e-cle-zi-arh info
substantiv masculin (M16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ecleziarh
  • ecleziarhul
  • ecleziarhu‑
plural
  • ecleziarhi
  • ecleziarhii
genitiv-dativ singular
  • ecleziarh
  • ecleziarhului
plural
  • ecleziarhi
  • ecleziarhilor
vocativ singular
  • ecleziarhule
  • ecleziarhe
plural
  • ecleziarhilor
eccleziarc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M16)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eclesiarh
  • eclesiarhul
  • eclesiarhu‑
plural
  • eclesiarhi
  • eclesiarhii
genitiv-dativ singular
  • eclesiarh
  • eclesiarhului
plural
  • eclesiarhi
  • eclesiarhilor
vocativ singular
plural
ecleziarha
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M16)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eclisiarh
  • eclisiarhul
  • eclisiarhu‑
plural
  • eclisiarhi
  • eclisiarhii
genitiv-dativ singular
  • eclisiarh
  • eclisiarhului
plural
  • eclisiarhi
  • eclisiarhilor
vocativ singular
plural
ecliziarh
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ecleziarh eccleziarc eclesiarh ecleziarha eclisiarh ecliziarh

  • 1. Cleric care are în grijă rânduiala serviciului religios într-o biserică sau într-o mănăstire.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: