ECLESIARH subst., funcție clericală. 1. -ul, Dionisie, cronicarul; Eclisierescu, D-trache, 1826 (RI XIV 145). 2. Prob. cu apoc.: Valea lui Ecle t. Rucăr (Mus). 3. Clesie, M., mold. (Sd XII). 4. Clisu, V., mold (Grai I). 5. Cliseru, N. (Puc 396), < subst., „paracliser”. 6. Gliseru (Mus), prin alternanța cl – gl la unele nume proprii (Loc 201).