2 intrări

35 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

echivalént, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ecui~, ecvi~, equi~ a, sn / Pl: ~nți, ~e / E: fr équivalent, lat aequivalens, -ntis] 1-8 smf, a (Valoare, efect, semnificație, sens) egale cu altceva. 9-10 a (D. figuri geometrice) Care are aceeași suprafață sau același volum cu altă figură, fără a fi identică cu aceasta. 11-12 sn, a (Cuvânt) identic ca sens cu altul. 13-14 sn, a (Mărime, număr etc.) care caracterizează egalitatea sau echivalența, dintr-un anumit punct de vedere, a două efecte sau a două acțiuni. 15-18 sn, a (Cuvânt, expresie) care poate substitui un alt cuvânt, o altă expresie. 19 sn Marfa care, având înglobată în ea aceeași cantitate de muncă socială cu o altă marfă, servește la exprimarea valorii acesteia din urmă. 20 sn (Îs) ~ general Marfa care servește la exprimarea valorii tuturor celorlalte mărfuri, îndeplinind rolul de bani.

echivalență sf [At: NEGULICI / S și: ecui~ / V: ~lin~ / Pl: ~țe / E: fr équivalence] 1-3 Egalitate de valoare, de semnificație, de sens. 4-5 Corespondență de sens, de semnificație. 6 (Îs) Examen de ~ Examen susținut de o persoană care cere recunoașterea, cu drepturi egale, a unei diplome (nerecunoscute de stat) sau care vrea să treacă de la un tip de școală la altul. 7 (Log) Raport existent între două enunțuri care sunt adevărate sau false împreună. 8 Simptom care substituie un altul obișnuit pentru o anumită boală. 9 (Med) Denumire dată unei crize de natură epileptică, care se manifestă sub altă formă decât cea convulsivă. 10 (Mat) Relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi.

echivalínță sf vz echivalență

ecvivalént, ~ă a, sn vz echivalent

ECHIVALÉNT, -Ă, echivalenți, -te, adj., s. n. I. Adj. (Adesea substantivat) Care are aceeași valoare, același efect, aceeași semnificație sau același sens cu altceva. ♦ (Despre figuri geometrice) Care are aceeași arie cu altă figură, fără a fi identică cu aceasta. II. S. n. Mărime, număr etc. care caracterizează egalitatea sau echivalența, dintr-un anumit punct de vedere, a două efecte sau a două acțiuni. [Pl. și: (II, m.) echivalenți] – Din fr. équivalent, lat. aequivalens, -ntis.

ECHIVALÉNȚĂ, echivalențe, s. f. 1. Egalitate de valoare, de semnificație, de sens; calitatea a ceea ce este echivalent. ◊ Examen de echivalență = examen pentru recunoașterea, cu drepturi egale, a unei diplome (nerecunoscute de stat) sau pentru transferul de la un tip de școală la altul. ♦ (Log.) Relație între două enunțuri care au aceeași valoare de adevăr. 2. (Med.) Denumire dată unei crize de natură epileptică, care se manifestă sub altă formă decât cea convulsivă. 3. (Mat.) Relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi. – Din fr. équivalence.

ECHIVALÉNT, -Ă, echivalenți, -te, adj., s. n. I. Adj. (Adesea substantivat) Care are aceeași valoare, același efect, aceeași semnificație sau același sens cu altceva. ♦ (Despre figuri geometrice) Care are aceeași suprafață sau același volum cu altă figură, fără a fi identică cu aceasta. II. S. n. 1. Mărime, număr etc. care caracterizează egalitatea sau echivalența, dintr-un anumit punct de vedere, a două efecte sau a două acțiuni. 2. Marfă care, având înglobată în ea aceeași cantitate de muncă socială cu o altă marfă, servește la exprimarea valorii acesteia din urmă. ◊ Echivalent general = marfă care servește la exprimarea valorii tuturor celorlalte mărfuri, îndeplinind rolul de bani. – Din fr. équivalent, lat. aequivalens, -ntis.

ECHIVALÉNȚĂ, echivalențe, s. f. 1. Egalitate de valoare, de semnificație, de sens; calitatea a ceea ce este echivalent. ◊ Examen de echivalență = examen pe care trebuie să-l treacă acela care cere recunoașterea, cu drepturi egale, a unei diplome (nerecunoscute de stat) sau care vrea să treacă de la un tip de școală la altul. ♦ (Log.) Raport existent între două enunțuri care sunt adevărate sau false împreună. 2. (Med.) Denumire dată unei crize de natură epileptică, care se manifestă sub altă formă decât cea convulsivă. 3. (Mat.) Relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi. – Din fr. équivalence.

ECHIVALÉNT, -Ă, echivalenți, -te, adj. Care este de aceeași valoare sau de aceeași semnificație cu altceva. ◊ (Substantivat) Rîsul e o creștere de energie, și, ori de unde ne-ar veni, îl plătim cu un echivalent din simpatia noastră. VLAHUȚĂ, O. A. III 69. ♦ (Despre cuvinte, expresii etc.) Care are același sens cu altul. V. sinonim. Cuvintele «nea» și «zăpadă» sînt cuvinte echivalente. ♦ (Despre figuri geometrice) Care are aceeași arie cu altă figură, fără ca la suprapunere să coincidă.

ECHIVALÉNȚĂ, echivalențe, s. f. 1. Egalitate de valoare; calitate a ceea ce este echivalent. Numai expresia de echivalență a unor mărfuri diferite face să apară caracterul specific al muncii creatoare de valoare. MARX, C. I 82. 2. (În vechea organizare a învățămîntului) Examen necesar pentru obținerea echivalării unei diplome.

echivalént1 adj. m., pl. echivalénți; f. echivaléntă, pl. echivalénte

!echivalént2 s. n. / s. m., pl. echivalénte/echivalénți

echivalénță s. f., g.-d. art. echivalénței; pl. echivalénțe

echivalént s. n., pl. echivalénte

echivalént adj. m., pl. echivalénți; f. sg. echivaléntă, pl. echivalénte

echivalénță s. f. → valență

ECHIVALÉNT adj. v. concordant.

ECHIVALÉNȚĂ s. v. concordanță.

ECHIVALÉNT, -Ă adj. De valoare egală. ♦ (Despre cuvinte, locuțiuni etc.) Identic ca sens cu altul. ♦ (Despre figuri geometrice) Egal ca arie cu altă figură, fără a coincide ca formă. // s.m. Cantitate de materie, de forță etc. egală cu o alta. [Cf. fr. équivalent, lat. aequivalens].

ECHIVALÉNȚĂ s.f. 1. Egalitate de valoare, de semnificație etc.; însușirea a tot ceea ce este echivalent. ♦ (Log.) Relație între două enunțuri care sunt sau adevărate, sau false împreună. 2. (Mat.) Relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi. 3. (Med.) Simptom care substituie un altul obișnuit pentru o anumită boală. ♦ Denumire a manifestării patologice la epileptici, care înlocuiește crizele propriu-zise. [Cf. fr. équivalence, it. equivalenza].

arată toate definițiile

Intrare: echivalență
echivalență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular echivalență echivalența
plural echivalențe echivalențele
genitiv-dativ singular echivalențe echivalenței
plural echivalențe echivalențelor
vocativ singular
plural
echivalință
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: echivalent
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular echivalent echivalentul echivalentă echivalenta
plural echivalenți echivalenții echivalente echivalentele
genitiv-dativ singular echivalent echivalentului echivalente echivalentei
plural echivalenți echivalenților echivalente echivalentelor
vocativ singular
plural
ecvivalent
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.