ECHIVALENT, -Ă, echivalenți, -te, adj., s. n. I. Adj. (Adesea substantivat) Care are aceeași valoare, același efect, aceeași semnificație sau același sens cu altceva. ♦ (Despre figuri geometrice) Care are aceeași arie cu altă figură, fără a fi identică cu aceasta. II. S. n. Mărime, număr etc. care caracterizează egalitatea sau echivalența, dintr-un anumit punct de vedere, a două efecte sau a două acțiuni. [Pl. și: (II, m.) echivalenți] – Din fr. équivalent, lat. aequivalens, -ntis.

ECHIVALENȚĂ, echivalențe, s. f. 1. Egalitate de valoare, de semnificație, de sens; calitatea a ceea ce este echivalent. ◊ Examen de echivalență = examen pentru recunoașterea, cu drepturi egale, a unei diplome (nerecunoscute de stat) sau pentru transferul de la un tip de școală la altul. ♦ (Log.) Relație între două enunțuri care au aceeași valoare de adevăr. 2. (Med.) Denumire dată unei crize de natură epileptică, care se manifestă sub altă formă decât cea convulsivă. 3. (Mat.) Relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi. – Din fr. équivalence.

echivalent, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ecui~, ecvi~, equi~ a, sn / Pl: ~nți, ~e / E: fr équivalent, lat aequivalens, -ntis] 1-8 smf, a (Valoare, efect, semnificație, sens) egale cu altceva. 9-10 a (D. figuri geometrice) Care are aceeași suprafață sau același volum cu altă figură, fără a fi identică cu aceasta. 11-12 sn, a (Cuvânt) identic ca sens cu altul. 13-14 sn, a (Mărime, număr etc.) care caracterizează egalitatea sau echivalența, dintr-un anumit punct de vedere, a două efecte sau a două acțiuni. 15-18 sn, a (Cuvânt, expresie) care poate substitui un alt cuvânt, o altă expresie. 19 sn Marfa care, având înglobată în ea aceeași cantitate de muncă socială cu o altă marfă, servește la exprimarea valorii acesteia din urmă. 20 sn (Îs) ~ general Marfa care servește la exprimarea valorii tuturor celorlalte mărfuri, îndeplinind rolul de bani.

echivalență sf [At: NEGULICI / S și: ecui~ / V: ~lin~ / Pl: ~țe / E: fr équivalence] 1-3 Egalitate de valoare, de semnificație, de sens. 4-5 Corespondență de sens, de semnificație. 6 (Îs) Examen de ~ Examen susținut de o persoană care cere recunoașterea, cu drepturi egale, a unei diplome (nerecunoscute de stat) sau care vrea să treacă de la un tip de școală la altul. 7 (Log) Raport existent între două enunțuri care sunt adevărate sau false împreună. 8 Simptom care substituie un altul obișnuit pentru o anumită boală. 9 (Med) Denumire dată unei crize de natură epileptică, care se manifestă sub altă formă decât cea convulsivă. 10 (Mat) Relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi.

echivalință sf vz echivalență

ecvivalent, ~ă a, sn vz echivalent

ECHIVALENT, -Ă, echivalenți, -te, adj., s. n. I. Adj. (Adesea substantivat) Care are aceeași valoare, același efect, aceeași semnificație sau același sens cu altceva. ♦ (Despre figuri geometrice) Care are aceeași suprafață sau același volum cu altă figură, fără a fi identică cu aceasta. II. S. n. 1. Mărime, număr etc. care caracterizează egalitatea sau echivalența, dintr-un anumit punct de vedere, a două efecte sau a două acțiuni. 2. Marfă care, având înglobată în ea aceeași cantitate de muncă socială cu o altă marfă, servește la exprimarea valorii acesteia din urmă. ◊ Echivalent general = marfă care servește la exprimarea valorii tuturor celorlalte mărfuri, îndeplinind rolul de bani. – Din fr. équivalent, lat. aequivalens, -ntis.

ECHIVALENȚĂ, echivalențe, s. f. 1. Egalitate de valoare, de semnificație, de sens; calitatea a ceea ce este echivalent. ◊ Examen de echivalență = examen pe care trebuie să-l treacă acela care cere recunoașterea, cu drepturi egale, a unei diplome (nerecunoscute de stat) sau care vrea să treacă de la un tip de școală la altul. ♦ (Log.) Raport existent între două enunțuri care sunt adevărate sau false împreună. 2. (Med.) Denumire dată unei crize de natură epileptică, care se manifestă sub altă formă decât cea convulsivă. 3. (Mat.) Relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi. – Din fr. équivalence.

ECHIVALENT, -Ă, echivalenți, -te, adj. Care este de aceeași valoare sau de aceeași semnificație cu altceva. ◊ (Substantivat) Rîsul e o creștere de energie, și, ori de unde ne-ar veni, îl plătim cu un echivalent din simpatia noastră. VLAHUȚĂ, O. A. III 69. ♦ (Despre cuvinte, expresii etc.) Care are același sens cu altul. V. sinonim. Cuvintele «nea» și «zăpadă» sînt cuvinte echivalente. ♦ (Despre figuri geometrice) Care are aceeași arie cu altă figură, fără ca la suprapunere să coincidă.

ECHIVALENȚĂ, echivalențe, s. f. 1. Egalitate de valoare; calitate a ceea ce este echivalent. Numai expresia de echivalență a unor mărfuri diferite face să apară caracterul specific al muncii creatoare de valoare. MARX, C. I 82. 2. (În vechea organizare a învățămîntului) Examen necesar pentru obținerea echivalării unei diplome.

ECHIVALENT, -Ă adj. De valoare egală. ♦ (Despre cuvinte, locuțiuni etc.) Identic ca sens cu altul. ♦ (Despre figuri geometrice) Egal ca arie cu altă figură, fără a coincide ca formă. // s.m. Cantitate de materie, de forță etc. egală cu o alta. [Cf. fr. équivalent, lat. aequivalens].

ECHIVALENȚĂ s.f. 1. Egalitate de valoare, de semnificație etc.; însușirea a tot ceea ce este echivalent. ♦ (Log.) Relație între două enunțuri care sunt sau adevărate, sau false împreună. 2. (Mat.) Relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi. 3. (Med.) Simptom care substituie un altul obișnuit pentru o anumită boală. ♦ Denumire a manifestării patologice la epileptici, care înlocuiește crizele propriu-zise. [Cf. fr. équivalence, it. equivalenza].

ECHIVALENT, -Ă I. adj. 1. (și s.) care are aceeași valoare, semnificație, același efect cu altceva. 2. (despre figuri, corpuri geometrice) cu aceeași arie, fără a coincide ca formă. II. s. n. 1. cantitate de materie, de forță etc. egală cu o alta. 2. mărime, număr, etc. care caracterizează egalitatea de valoare sau de semnificație a două efecte sau acțiuni. 3. marfă care, având înglobată în ea aceeași cantitate de muncă socială cu o altă marfă, servește la exprimarea valorii acesteia. (< fr. équivalent, lat. aequivalens)

ECHIVALENȚĂ s. f. 1. însușire a tot ceea ce este echivalent; egalitate de valoare, de semnificație etc. 2. (log.) relație între două enunțuri sau judecăți care sunt adevărate sau false împreună. 3. (mat.) relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi. 4. simptom care substituie un altul obișnuit pentru o anumită boală. ◊ manifestare patologică la epileptici, care înlocuiește crizele propriu-zise. (< fr. équivalence)

ECHIVALENT¹ ~tă (~ți, ~te) Care echivalează; cu valoare egală. Sume ~te. /<fr. équivalent, lat. aequivalens, ~ntis

ECHIVALENȚĂ ~e f. Egalitate cantitativă sau calitativă; proprietate a obiectelor de a fi egale (ca valoare, sens etc.). /<fr. équivalence

echivalent a. care este de aceeaș valoare. ║ n. ceeace echivalează.

echivalență f. egalitate de valoare.

*echivalént, -ă adj. (lat. aequívalens, -éntis). Egal în valoare. Geom. Figurĭ echivalente, care închid același spațiŭ, dar nu se pot suprapune. S. m. și n., pl. e. A propune un echivalent, a întrebuința echivalențĭ. Echivalentu mecanic al călduriĭ, raport constant, egal cu 425, care există între o muncă executată și cantitatea de căldură corespondentă.

*echivalénță f., pl. e (d. echivalent; fr. équivalence). Egalitate în valoare.

echivalent¹ adj. m., pl. echivalenți; f. echivalentă, pl. echivalente

echivalență s. f., g.-d. art. echivalenței; pl. echivalențe

echivalent¹ adj. m., pl. echivalenți; f. echivalentă, pl. echivalente

echivalență s. f., g.-d. art. echivalenței; pl. echivalențe

echivalent adj. m., pl. echivalenți; f. sg. echivalentă, pl. echivalente

echivalență s. f. → valență

ECHIVALENT adj. v. concordant.

ECHIVALENȚĂ s. v. concordanță.

ECHIVALENT adj. coincident, concordant, corespunzător, (livr.) congruent, (înv.) consunant. (Elemente ~.)

ECHIVALENȚĂ s. coincidență, concordanță, (livr.) congruență. (~ unor elemente.)

diametru echivalent (engl.= equivalent diameter) (sedim.), element liniar prin care se exprimă diametrul unei sfere cu densitatea egală cu a cuarțului (d = 2,6) și cu aceeași viteză de cădere ca a granulului sedimentar luat în considerare. Este utilizat în analiza granulometrică. Sin. diametru de sedimentare, Folk, l966. V. și diametru nominal.

ECHIVALENT s. n. (cf. fr. équivalent, lat. aequivalens): cuvânt sau locuțiune cu valoare morfologică, cu semnificație lexicală și cu funcție sintactică asemănătoare cu aceea a unui alt cuvânt sau cu aceea a unei alte locuțiuni. Se poate vorbi astfel despre un e. morfologic, lexical, sinonimic și sintactic al unui cuvânt sau al unei locuțiuni: substantivul regret poate fi e. morfologic, lexical, sinonimic și sintactic al substantivului căință sau al locuțiunii substantivale părere de rău; de asemenea, verbul a observa poate fi e. morfologic, lexical, sinonimic și sintactic al verbelor a remarca, a constata sau al locuțiunii verbale a băga de seamă etc. ◊ ~ unic: e. al unei locuțiuni, reprezentat printr-un singur cuvânt. Astfel: verbul a fugi este e. unic al locuțiunii verbale a o lua la sănătoasa; substantivul necaz este e. unic al locuțiunii substantivale bătaie de cap; adjectivul valoros este e. unic al locuțiunii adjectivale de valoare; pronumele ceva este e. unic al locuțiunii pronominale cine știe ce; adverbul apoi este e. unic al locuțiunii adverbiale pe urmă; prepoziția cu este e. unic al locuțiunii prepoziționale împreună cu; conjuncția până este e. unic al locuțiunii conjuncționale până ce etc.

ECHIVALENȚĂ s. f. (cf. fr. équivalence, it. equivalenza): egalitate de valoare morfologică, de semnificație lexicală și de funcție sintactică între un cuvânt și alt cuvânt, între un cuvânt și o locuțiune și invers (v. și echivalent).

ECHI- „egal, asemănător”. ◊ L. aequus „asemănător, egal” > fr. équi-, it. id., engl. id., germ. äqui- > rom. echi-. □ ~valent (v. -valent), adj., (despre figuri geometrice) egal ca arie cu o altă figură, fără a coincide ca formă; ~valv (v. -valv), adj., (despre moluște) cu valve egale ca mărime și formă; ~voc (v. -voc), adj., (despre un termen) care poate fi interpretat în mai multe feluri.