ECHIVALENT s. n. (cf. fr. équivalent, lat. aequivalens): cuvânt sau locuțiune cu valoare morfologică, cu semnificație lexicală și cu funcție sintactică asemănătoare cu aceea a unui alt cuvânt sau cu aceea a unei alte locuțiuni. Se poate vorbi astfel despre un e. morfologic, lexical, sinonimic și sintactic al unui cuvânt sau al unei locuțiuni: substantivul regret poate fi e. morfologic, lexical, sinonimic și sintactic al substantivului căință sau al locuțiunii substantivale părere de rău; de asemenea, verbul a observa poate fi e. morfologic, lexical, sinonimic și sintactic al verbelor a remarca, a constata sau al locuțiunii verbale a băga de seamă etc. ◊ ~ unic: e. al unei locuțiuni, reprezentat printr-un singur cuvânt. Astfel: verbul a fugi este e. unic al locuțiunii verbale a o lua la sănătoasa; substantivul necaz este e. unic al locuțiunii substantivale bătaie de cap; adjectivul valoros este e. unic al locuțiunii adjectivale de valoare; pronumele ceva este e. unic al locuțiunii pronominale cine știe ce; adverbul apoi este e. unic al locuțiunii adverbiale pe urmă; prepoziția cu este e. unic al locuțiunii prepoziționale împreună cu; conjuncția până este e. unic al locuțiunii conjuncționale până ce etc.