14 definiții pentru echitabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECHITÁBIL, -Ă, echitabili, -e, adj. (Despre acțiuni, idei etc.) Întemeiat pe dreptate, pe adevăr; just, drept, nepărtinitor. – Din fr. équitable.

ECHITÁBIL, -Ă, echitabili, -e, adj. (Despre acțiuni, idei etc.) Întemeiat pe dreptate, pe adevăr; just, drept, nepărtinitor. – Din fr. équitable.

echitábil, ~ă av, a [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) ecui~, equi~ / Pl: ~i, ~e / E: fr équitable] 1-2 (Într-un mod) care este întemeiat pe dreptate, pe adevăr. 3-4 Nepărtinitor.

ECHITÁBIL, -Ă, echitabili, -e, adj. (Despre acțiuni, despre idei etc.) Întemeiat pe dreptate, pe adevăr; just, drept, nepărtinitor. Faptă echitabilă.Pentru lichidarea echitabilă a socotelelor noastre, voi trece cît mai curînd pe la dv. CARAGIALE, O. VII 233.

ECHITÁBIL, -Ă adj. Întemeiat pe dreptate, pe adevăr; drept, nepărtinitor. [Cf. fr. équitable].

ECHITÁBIL, -Ă adj. întemeiat pe dreptate, pe adevăr; nepărtinitor, just. (< fr. équitable)

ECHITÁBIL ~ă (~i, ~e) Care se bazează pe echitate. /<fr. équitable

*echitábil, -ă adj. (fr. équitable, d. equité, echitate). Just, drept: judecător echitabil. Conform echitățiĭ: sentență echitabilă. Adv. În mod echitabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

echitábil adj. m., pl. echitábili; f. echitábilă, pl. echitábile

echitábil adj. m., pl. echitábili; f. sg. echitábilă, pl. echitábile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ECHITABIL adj. drept, just. (Decizie ~.)

Echitabil ≠ inechitabil, neechitabil

Intrare: echitabil
echitabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • echitabil
  • echitabilul
  • echitabilu‑
  • echitabilă
  • echitabila
plural
  • echitabili
  • echitabilii
  • echitabile
  • echitabilele
genitiv-dativ singular
  • echitabil
  • echitabilului
  • echitabile
  • echitabilei
plural
  • echitabili
  • echitabililor
  • echitabile
  • echitabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

echitabil

etimologie: