2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECHIPÁRE, echipări, s. f. Acțiunea de a (se) echipa și rezultatul ei; îmbrăcare[1]; pregătire; înzestrare. – V. echipa. corectată

  1. În original, incorect tipărit: îmbarcare — LauraGellner

ECHIPÁRE, echipări, s. f. Acțiunea de a (se) echipa și rezultatul ei; îmbrăcare[1]; pregătire; înzestrare. – V. echipa. corectată

echipare sf [At: LM / Pl: ~pări / E: echipa] 1 Înzestrare cu cele necesare în vederea unei acțiuni, a unei expediții etc. 2 Punere a echipamentului (1). 3 (Pgn) Îmbrăcare. 4 Pregătire pentru o acțiune. 5 Dotare cu echipament (2).

ECHIPÁRE s. f. Acțiunea de a (se) echipa.

ECHIPÁRE s.f. Acțiunea de a (se) echipa și rezultatul ei; îmbrăcare; pregătire; înzestrare. [< echipa].

ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, unei expediții etc. ♦ Refl. A-și pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalație etc. – Din fr. équiper.

echipá [At: NEGULICI / S și: (îvr) ecui~ / Pzi: ~péz / E: fr équiper] 1 vt A înzestra o navă, un avion, o armată etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, a unei expediții etc. 2 vr A-și pune echipamentul (1). 3 vr (Pgn) A se îmbrăca. 4 vr A se pregăti pentru o acțiune. 5 vt (C.i. întreprinderi, instalații etc.) A dota cu echipament (2).

ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, unei călătorii etc. ♦ Refl. A-și pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalație etc. – Din fr. équiper.

ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o navă, o armată, un soldat etc.) A înzestra cu cele necesare în vederea unei acțiuni, a unei călătorii etc. Echipați-mă... că plec la bătălie. D. ZAMFIRESCU, R. 65. ◊ Refl. S-a echipat pentru excursie.

ECHIPÁ vb. I. tr. A dota (o navă, o armată, un soldat etc.) cu cele necesare pentru o acțiune, o expediție, o călătorie etc. ♦ refl. A se pregăti pentru o acțiune; (p. ext.) a se îmbrăca. [< fr. équiper].

ECHIPÁ vb. I. tr. a dota (o navă, o armată, un soldat) cu cele necesare pentru o acțiune, o expediție, o călătorie. II. refl. a se pregăti pentru o acțiune; (p. ext.) a se îmbrăca. (< fr. équiper)

A SE ECHIPÁ mă~éz intranz. A-și pune echipamentul necesar. /<fr. équiper

A ECHIPÁ ~éz tranz. 1) (nave, avioane, trupe militare) A prevedea cu echipament în vederea realizării unei acțiuni. 2) (întreprinderi, instalații etc.) A dota cu echipament. /<fr. équiper

echipà v. a îngriji cu cele trebuincioase, a înarma militari, o corabie.

*echipéz v. tr. (fr. équiper, var. din esquiper, d. esquipe, esquif, it. schifo, germ. schiff, corabie). Înzestrez cu cele necesare (haĭne, arme, unelte ș. a.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

echipáre s. f., g.-d. art. echipắrii; pl. echipắri

echipáre s. f., g.-d. art. echipării; pl. echipări

echipá (a ~) vb., ind. prez. 3 echipeáză

echipá vb., ind. prez. 1 sg. echipéz, 3 sg. și pl. echipeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ECHIPÁRE s. 1. v. îmbrăcare. 2. v. dotare.

arată toate definițiile

Intrare: echipare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • echipare
  • echiparea
plural
  • echipări
  • echipările
genitiv-dativ singular
  • echipări
  • echipării
plural
  • echipări
  • echipărilor
vocativ singular
plural
Intrare: echipa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • echipa
  • echipare
  • echipat
  • echipatu‑
  • echipând
  • echipându‑
singular plural
  • echipea
  • echipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • echipez
(să)
  • echipez
  • echipam
  • echipai
  • echipasem
a II-a (tu)
  • echipezi
(să)
  • echipezi
  • echipai
  • echipași
  • echipaseși
a III-a (el, ea)
  • echipea
(să)
  • echipeze
  • echipa
  • echipă
  • echipase
plural I (noi)
  • echipăm
(să)
  • echipăm
  • echipam
  • echiparăm
  • echipaserăm
  • echipasem
a II-a (voi)
  • echipați
(să)
  • echipați
  • echipați
  • echiparăți
  • echipaserăți
  • echipaseți
a III-a (ei, ele)
  • echipea
(să)
  • echipeze
  • echipau
  • echipa
  • echipaseră
ecuipa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

echipare

etimologie:

  • vezi echipa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

echipa ecuipa

  • 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, unei expediții etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: dota antonime: dezechipa attach_file 2 exemple
    exemple
    • Echipați-mă... că plec la bătălie. D. ZAMFIRESCU, R. 65.
      surse: DLRLC
    • reflexiv S-a echipat pentru excursie.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A-și pune echipamentul.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalație etc.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: