opțiuni
  • info

10 definiții pentru echipare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECHIPARE, echipări, s. f. Acțiunea de a (se) echipa și rezultatul ei; îmbrăcare[1]; pregătire; înzestrare. – V. echipa. corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: îmbarcare — LauraGellner

ECHIPARE, echipări, s. f. Acțiunea de a (se) echipa și rezultatul ei; îmbrăcare[1]; pregătire; înzestrare. – V. echipa. corectat(ă)

echipare sf [At: LM / Pl: ~pări / E: echipa] 1 Înzestrare cu cele necesare în vederea unei acțiuni, a unei expediții etc. 2 Punere a echipamentului (1). 3 (Pgn) Îmbrăcare. 4 Pregătire pentru o acțiune. 5 Dotare cu echipament (2).

ECHIPARE s. f. Acțiunea de a (se) echipa.

ECHIPARE s.f. Acțiunea de a (se) echipa și rezultatul ei; îmbrăcare; pregătire; înzestrare. [< echipa].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

echipare s. f., g.-d. art. echipării; pl. echipări

echipare s. f., g.-d. art. echipării; pl. echipări

echipare s. f., g.-d. art. echipării; pl. echipări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ECHIPARE s. 1. v. îmbrăcare. 2. v. dotare.

ECHIPARE s. 1. îmbrăcare, înveșmîntare. (~ unei persoane.) 2. dotare, dotație, înzestrare, prevedere, utilare. (~ unei uzine cu cele necesare.)

Echipare ≠ dezechipare

Intrare: echipare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • echipare
  • echiparea
plural
  • echipări
  • echipările
genitiv-dativ singular
  • echipări
  • echipării
plural
  • echipări
  • echipărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

echipare, echipărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi echipa DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.