2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eșalonare sf [At: ALEXI, W. / V: (rar) eșel~ / Pl: ~nări / E: eșalona] 1-2 Dispunere pe eșaloane (1-2) Si: eșalonat1 (1-2). 3 Repartizare (a unui tot, a unei unități) în mod succesiv, în părți, la intervale de timp egal distanțate și fixate în prealabil Si: eșalonat1 (3). 4 Așezare într-o anumită ordine, în timp sau în spațiu Si: eșalonat1 (4).

EȘALONÁRE, eșalonări, s. f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei. – V. eșalona.

EȘALONÁRE, eșalonări, s. f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei. – V. eșalona.

EȘALONÁRE, eșalonări, s. f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei; împărțire, repartizare.

EȘALONÁRE s.f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei; repartizare, dispoziție pe eșaloane. [< eșalona].

eșalona [At: ALEXI, W. / V: (rar) eșel~ / Pzi: ~nez / E: fr échelonner] 1-2 vt (Mil; c. i. trupe) A dispune în eșaloane (1-2). 3 vt (C. i. o unitate, o totalitate) A repartiza, în mod succesiv, în părți, la intervale de timp egal distanțate și fixate în prealabil. 4-5 vtr A pune (sau a fi pus) într-o anumită ordine (în timp sau în spațiu).

eșelonare sf vz eșalonare

EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner.

EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner.

EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. A împărți un întreg în mai multe părți repartizate la intervale dinainte stabilite, care se succed în timp sau în spațiu. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încît operațiile să se efectueze pe rînd și la date succesive, dinainte fixate. ♦ (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane de marș sau de luptă.

EȘALONÁ vb. I. tr. A dispune, a repartiza în rânduri succesive; a pune din distanță în distanță. ♦ A fixa, a repartiza la date succesive. [< fr. échelonner].

EȘALONÁ vb. tr. 1. a dispune trupele în adâncime, pe mai multe eșaloane. ◊ a repartiza în rânduri succesive; a pune din distanță în distanță. 2. a distribui, a fixa la date succesive. (< fr. échelonner)

A EȘALONÁ ~éz tranz. 1) (acțiuni, manifestări) A distribui în timp; a repartiza la date succesive. 2) (lucruri) A dispune la anumite distanțe unele de altele. 3) (trupe, militare) A dispune pe eșaloane. /<fr. échelonner

*eșelonéz v. tr. (fr. échelonner). Arm. Așez trupele pe eșeloane, adică din distanță în distanță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eșalonáre s. f., g.-d. art. eșalonắrii; pl. eșalonắri

eșalonáre s. f., g.-d. art. eșalonării; pl. eșalonări

eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză

eșaloná vb., ind. prez. 1 sg. eșalonéz, 3 sg. și pl. eșaloneáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EȘALONARE dispunere în timp și spațiu a aeronavelor sau parașutiștilor în cădere liberă în scopul prevenirii abordajelor.

Intrare: eșalonare
eșalonare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eșalonare
  • eșalonarea
plural
  • eșalonări
  • eșalonările
genitiv-dativ singular
  • eșalonări
  • eșalonării
plural
  • eșalonări
  • eșalonărilor
vocativ singular
plural
eșelonare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: eșalona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eșalona
  • eșalonare
  • eșalonat
  • eșalonatu‑
  • eșalonând
  • eșalonându‑
singular plural
  • eșalonea
  • eșalonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eșalonez
(să)
  • eșalonez
  • eșalonam
  • eșalonai
  • eșalonasem
a II-a (tu)
  • eșalonezi
(să)
  • eșalonezi
  • eșalonai
  • eșalonași
  • eșalonaseși
a III-a (el, ea)
  • eșalonea
(să)
  • eșaloneze
  • eșalona
  • eșalonă
  • eșalonase
plural I (noi)
  • eșalonăm
(să)
  • eșalonăm
  • eșalonam
  • eșalonarăm
  • eșalonaserăm
  • eșalonasem
a II-a (voi)
  • eșalonați
(să)
  • eșalonați
  • eșalonați
  • eșalonarăți
  • eșalonaserăți
  • eșalonaseți
a III-a (ei, ele)
  • eșalonea
(să)
  • eșaloneze
  • eșalonau
  • eșalona
  • eșalonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)