2 intrări

16 definiții

EȘALONÁRE, eșalonări, s. f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei. – V. eșalona.

EȘALONÁRE, eșalonări, s. f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei. – V. eșalona.

EȘALONÁRE, eșalonări, s. f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei; împărțire, repartizare.

eșalonáre s. f., g.-d. art. eșalonắrii; pl. eșalonắri

eșalonáre s. f., g.-d. art. eșalonării; pl. eșalonări

EȘALONÁRE s.f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei; repartizare, dispoziție pe eșaloane. [< eșalona].

EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner.

EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner.

EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. A împărți un întreg în mai multe părți repartizate la intervale dinainte stabilite, care se succed în timp sau în spațiu. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încît operațiile să se efectueze pe rînd și la date succesive, dinainte fixate. ♦ (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane de marș sau de luptă.

eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză

eșaloná vb., ind. prez. 1 sg. eșalonéz, 3 sg. și pl. eșaloneáză

EȘALONÁ vb. I. tr. A dispune, a repartiza în rânduri succesive; a pune din distanță în distanță. ♦ A fixa, a repartiza la date succesive. [< fr. échelonner].

EȘALONÁ vb. tr. 1. a dispune trupele în adâncime, pe mai multe eșaloane. ◊ a repartiza în rânduri succesive; a pune din distanță în distanță. 2. a distribui, a fixa la date succesive. (< fr. échelonner)

A EȘALONÁ ~éz tranz. 1) (acțiuni, manifestări) A distribui în timp; a repartiza la date succesive. 2) (lucruri) A dispune la anumite distanțe unele de altele. 3) (trupe, militare) A dispune pe eșaloane. /<fr. échelonner

*eșelonéz v. tr. (fr. échelonner). Arm. Așez trupele pe eșeloane, adică din distanță în distanță.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EȘALONARE dispunere în timp și spațiu a aeronavelor sau parașutiștilor în cădere liberă în scopul prevenirii abordajelor.

Intrare: eșalona
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) eșalona eșalonare eșalonat eșalonând singular plural
eșalonea eșalonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) eșalonez (să) eșalonez eșalonam eșalonai eșalonasem
a II-a (tu) eșalonezi (să) eșalonezi eșalonai eșalonași eșalonaseși
a III-a (el, ea) eșalonea (să) eșaloneze eșalona eșalonă eșalonase
plural I (noi) eșalonăm (să) eșalonăm eșalonam eșalonarăm eșalonaserăm, eșalonasem*
a II-a (voi) eșalonați (să) eșalonați eșalonați eșalonarăți eșalonaserăți, eșalonaseți*
a III-a (ei, ele) eșalonea (să) eșaloneze eșalonau eșalona eșalonaseră
Intrare: eșalonare
eșalonare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eșalonare eșalonarea
plural eșalonări eșalonările
genitiv-dativ singular eșalonări eșalonării
plural eșalonări eșalonărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)