REPARTIZARE, repartizări, s. f. 1. Acțiunea de a repartiza și rezultatul ei. 2. (În sintagmele)^[1] Repartizare a cheltuielilor = distribuire a cheltuielilor indirecte de producție asupra costurilor produselor, a lucrărilor executate și a serviciilor prestate. – V. repartiza.

repartizare sf [At: DDRF / Pl: ~zări / E: repartiza] 1 Distribuire (1). 2 Numire.(Ccr) Act prin care se stabilește locul unde cineva își va desfășura activitatea.

REPARTIZARE, repartizări, s. f. 1. Acțiunea de a repartiza și rezultatul ei. 2. (În sintagmele) Repartizare a cheltuielilor = distribuire a cheltuielilor indirecte de producție asupra costurilor produselor, a lucrărilor executate și a serviciilor prestate. Repartizare a sarcinilor = precizare a obligațiilor profesionale pe persoane, secții, ateliere, sectoare etc. – V. repartiza.

REPARTIZARE, repartizări, s. f. Acțiunea de a repartiza și rezultatul ei; distribuire, repartiție. Planul... prevedea de asemenea repartizarea brigăzilor pentru secerat, treierat și dezmiriștit. MIHALE, O. 499.

REPARTIZARE s.f. Acțiunea de a repartiza și rezultatul ei; repartiție; (spec.) înscris prin care este repartizat ceva. [< repartiza].

repartizare s. f., g.-d. art. repartizării; pl. repartizări

repartizare s. f., g.-d. art. repartizării; pl. repartizări

repartizare s. f., g.-d. art. repartizării; pl. repartizări

REPARTIZARE s. 1. v. distribuire. 2. v. atribuire. 3. v. afectare. 4. v. aranjare. 5. trecere, vărsare. (~ lui în altă unitate.)

REPARTIZARE s. 1. distribuire, distribuție, împărțire, repartiție, (înv.) repărțire. (~ unor ajutoare pentru sinistrați.) 2. atribuire, distribuire, împărțire. (~ unor loturi de casă.) 3. aranjare, așezare, clasare, clasificare, distribuire, împărțire, ordonare, rînduială, rînduire, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.) 4. trecere, vărsare. (~ lui la altă unitate.)