eșalonare sf [At: ALEXI, W. / V: (rar) eșel~ / Pl: ~nări / E: eșalona] 1-2 Dispunere pe eșaloane (1-2) Si: eșalonat¹ (1-2). 3 Repartizare (a unui tot, a unei unități) în mod succesiv, în părți, la intervale de timp egal distanțate și fixate în prealabil Si: eșalonat¹ (3). 4 Așezare într-o anumită ordine, în timp sau în spațiu Si: eșalonat¹ (4).

EȘALONARE, eșalonări, s. f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei; împărțire, repartizare.

EȘALONARE s.f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei; repartizare, dispoziție pe eșaloane. [< eșalona].

eșelonare sf vz eșalonare

eșalonare s. f., g.-d. art. eșalonării; pl. eșalonări

eșalonare s. f., g.-d. art. eșalonării; pl. eșalonări

eșalonare s. f., g.-d. art. eșalonării; pl. eșalonări

EȘALONARE dispunere în timp și spațiu a aeronavelor sau parașutiștilor în cădere liberă în scopul prevenirii abordajelor.