duzină sf [At: (a. 1766) FURNICĂ, D. C. 25 / V: (îrg) doz~, dujină^[1] sf, duțăn, duțân, tudzăn, tuț, tutăc, tuțân sn, tuțină sf, toțăt, tuțăt, tuțin sn / Pl: ~ne, ~ni / E: ngr ντουζίνα^[2], cf fr dauzaine, it dozzina] 1 Grup de douăsprezece (sau zece) obiecte de același fel care formează un întreg. 2 (Îla) De ~ De calitate inferioară Cf mediocru, prost, slab. modificată

DUZINĂ, duzini și duzine, s. f. (Termen comercial) Grup de douăsprezece obiecte de același fel. O duzină de batiste. ▭ Și-a comandat patroana o duzină de fotografii. CAMIL PETRESCU, T. I 395. N-ar fi rău, dacă ți-ai face o jumătate de duzină [de cămăși]. id. U. N. 97. ◊ (Rar, referindu-se la oameni) În cărămidăriile de la Aita Mare, ca în atîtea alte locuri, cîteva duzini de oameni... lucrează aproape goi în cerul liber. BOGZA, C. O. 217. ◊ Expr. De duzină = (despre mărfuri) făcut în serie, de calitate inferioară; (despre oameni) de rînd, mediocru. Cîntăreț de duzină.

DUZINĂ s.f. Ansamblu de douăsprezece obiecte de același fel. ◊ De duzină = a) făcut în serie, de calitate inferioară; b) (despre oameni) mediocru. [< fr. douzaine].

DUZINĂ s. f. ansamblu de douăsprezece obiecte de același fel. ◊ de duzină = în serie, de calitate inferioară. (< ngr. duzina, după it. dozzina, fr. douzaine)

DUZINĂ ~i f. Grup de douăsprezece obiecte de același fel. ◊ De ~ a) de calitate inferioară; b) cu capacități ordinare; mediocru. /<ngr. duzina

duzină f. douăsprezece obiecte de acelaș fel: o duzină de ouă. [Gr. mod.].

* duzínă f., pl. ĭ și e (fr. douzaine, d. douze, doĭ-spre-zece). Doŭă-spre-zece obiecte de acelașĭ fel.

duțăr sn vz duzină

duțân sn vz duzină

duzină (grup de 12 elemente) s. f., g.-d. art. duzinii; pl. duzini

duzină (grup de 12 obiecte) s. f., g.-d. art. duzinii; pl. duzini

duzină (grup de douăsprezece obiecte) s. f., g.-d. art. duzinii; pl. duzini

duzină, -ni.

duzină (-ni), s. f. – Grup de 12 obiecte de același fel. – Mr. duzină. It. dozzina, prin filieră orientală, cf. ngr. ντουζίνα, tc., bg. duzina, alb. duzinë.

carantină, chenzină, duzină DA și CADE explică cuvîntul prin fr. quarantaine, fără să se preocupe de diferența de vocalism în silaba penultimă ; Scriban pune la bază it. quarantina, fără să discute înțelesul, iar DLRM pornește de la rus. карантин, nespunînd nici un cuvînt despre diferența de gen, pe care o consider inexplicabilă. Toate dicționarele ignorează, ca în atîtea alte rînduri, bulgara și neogreaca : bg. карантина, gr. ϰαραντĩνα. Forma bulgară coincide perfect cu cea romînă, dar nu prea se vede de ce s-ar fi recurs la un împrumut din bulgară pentru un termen folosit în special în marină ; forma greacă ar corespunde bine în ce privește ambianța, dar grupul nt se pronunță nd în grecește. Pe de altă parte, în grecește există și forma ϰαραντένα, care se potrivește mai bine cu originalul italian quarentena. Este adevărat că în italienește există și forma quarantina, dar, după cît pot vedea, aceasta nu se folosește cu înțelesul de „carantin㔄, ci cu acela de ”grup de 40". De unde vine deci forma cu i în greacă, bulgară și romînă ? După toate probabilitățile, din turcă, unde karantina este de asemenea atestat. În ce privește terminația, cuvîntul nostru nu este izolat ci formează un grup cu chenzină și duzină, derivate și ele de la numerale. Chenzină este explicat de toate dicționarele noastre prin fr. quinzaine, fără să se discute vocalismul sufixului duzină e explicat prin gr. ντουζĩνα. de DU și OADE, dar prin fr. douzaine de DLRM, care și aici, ca și în alte locuri, marchează un pas înapoi. Dar дузина există și în bulgărește și în sîrbă (dùzîna). În sfîrșit, alt cuvînt de același tip este cincantin, speță de porumb, explicat de Bogrea, DR, IV (1927), 800, prin it. cinquantino (explicație acceptată de DA, CADE și DLRM). Dar de ce s-ar fi recurs la italiană pentru a denumi o speță de porumb ? Dintre cuvintele discutate aici, cel mai răspindit a fost fără îndoială, duzină, și acesta pare și cel mai vechi. Probabil că atît romîna cît și bulgara l-au luat din grecește (рсъке pornește, în mod inexplicabil, de la italiană), iar greaca l-a luat din italiană (it. dozzena, dozzina), dar nu fără un amestec al fr. douzaine. După acest model a fost apoi aranjat în greacă, bulgară și romînă, carantină, și numai în romînă, chenzină.