3 intrări

29 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

duplicát1 sn [At: HAMANGIU, C. C. 289 / V: (înv) sf, ~um / Pl: ~e / E: ger Duplikat] 1 Al doilea exemplar al unui act original Si: copie (1, 3). 2 (În industria alimentară) Căldare cu dublu fund, prin care circulă abur, servind la fierberea fructelor și a legumelor pentru preparare, conservare etc.

duplicát2, ~ă a [At: ȘINCAI, HR. I, 274 / Pl: ~ați, ~e / E: duplica, lat duplicatum] (Înv) Dublat2 (1).

DUPLICÁT, duplicate, s. n. Al doilea exemplar al unui înscris emanat de la o persoană fizică sau juridică; copie. – Din germ. Duplikat.

DUPLICÁT, duplicate, s. n. Al doilea exemplar al unui act, al unui document, eliberat de o autoritate; copie. – Din germ. Duplikat.

DUPLICÁT, duplicate, s. n. Al doilea exemplar al unui act sau document; copie. Duplicatul diplomei. Duplicatul facturii.

duplicát (du-pli-) s. n., pl. duplicáte

duplicát s. n. (sil. -pli-), pl. duplicáte

DUPLICÁT s. copie. (Un ~ al diplomei.)

DUPLICÁT s.n. Al doilea exemplar dintr-un act; copie. [Var. duplicatum s.n. / cf. germ. Duplikat, lat. duplicatum].

DUPLICÁT s. n. al doilea exemplar al unui act; copie. (< germ. Duplikat)

DUPLICÁT ~e n. 1) v. A DUPLICA. 2) Exemplarul al doilea al unui document sau act. /<germ. Duplikat

duplicat n. dublu exemplar al unui act, al unei chitanțe.

* duplicát n., pl. e. Duplu exemplar al unuĭ act, al uneĭ chitanțe.

duplicá [At: SĂULESCU HR. I, XVIII/2 / Pzi: dúplic / E: lat duplicare] 1 vt (Înv) A dubla. 2 vt A face al doilea exemplar (al unui act). 3 vr (Reg) A se gândi.

duplicátă sf vz duplicat1

DUPLICÁ, dúplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. și: duplichez] – Din fr. dupliquer.

DUPLICÁ, dúplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. și: duplichez] – Din fr. dupliquer.

DUPLICÁ, dúplic, vb. I. Tranz. (Rar) A dubla.

duplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez.1 sg. dúplic, 3 sg. și pl. dúplică

arată toate definițiile

Intrare: duplica (1 duplic)
duplica (1 duplic) verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -pli-
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) duplica duplicare duplicat duplicând singular plural
duplică duplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) duplic (să) duplic duplicam duplicai duplicasem
a II-a (tu) duplici (să) duplici duplicai duplicași duplicaseși
a III-a (el, ea) duplică (să) duplice duplica duplică duplicase
plural I (noi) duplicăm (să) duplicăm duplicam duplicarăm duplicaserăm, duplicasem*
a II-a (voi) duplicați (să) duplicați duplicați duplicarăți duplicaserăți, duplicaseți*
a III-a (ei, ele) duplică (să) duplice duplicau duplica duplicaseră
Intrare: duplica (1 duplichez)
duplica (1 duplichez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) duplica duplicare duplicat duplicând singular plural
duplichea duplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) duplichez (să) duplichez duplicam duplicai duplicasem
a II-a (tu) duplichezi (să) duplichezi duplicai duplicași duplicaseși
a III-a (el, ea) duplichea (să) duplicheze duplica duplică duplicase
plural I (noi) duplicăm (să) duplicăm duplicam duplicarăm duplicaserăm, duplicasem*
a II-a (voi) duplicați (să) duplicați duplicați duplicarăți duplicaserăți, duplicaseți*
a III-a (ei, ele) duplichea (să) duplicheze duplicau duplica duplicaseră
Intrare: duplicat
  • silabisire: -pli-
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duplicat duplicatul duplica duplicata
plural duplicați duplicații duplicate duplicatele
genitiv-dativ singular duplicat duplicatului duplicate duplicatei
plural duplicați duplicaților duplicate duplicatelor
vocativ singular
plural
duplicată
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
duplicatum substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duplicatum duplicatumul
plural duplicatumuri duplicatumurile
genitiv-dativ singular duplicatum duplicatumului
plural duplicatumuri duplicatumurilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)