3 intrări

29 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

duplicát1 sn [At: HAMANGIU, C. C. 289 / V: (înv) sf, ~um / Pl: ~e / E: ger Duplikat] 1 Al doilea exemplar al unui act original Si: copie (1, 3). 2 (În industria alimentară) Căldare cu dublu fund, prin care circulă abur, servind la fierberea fructelor și a legumelor pentru preparare, conservare etc.

duplicát2, ~ă a [At: ȘINCAI, HR. I, 274 / Pl: ~áți, ~e / E: duplica, lat duplicatum] (Înv) Dublat2 (1).

DUPLICÁT, duplicate, s. n. Al doilea exemplar al unui înscris emanat de la o persoană fizică sau juridică; copie. – Din germ. Duplikat.

DUPLICÁT, duplicate, s. n. Al doilea exemplar al unui act, al unui document, eliberat de o autoritate; copie. – Din germ. Duplikat.

DUPLICÁT, duplicate, s. n. Al doilea exemplar al unui act sau document; copie. Duplicatul diplomei. Duplicatul facturii.

duplicát (du-pli-) s. n., pl. duplicáte

duplicát s. n. (sil. -pli-), pl. duplicáte

DUPLICÁT s. copie. (Un ~ al diplomei.)

DUPLICÁT s.n. Al doilea exemplar dintr-un act; copie. [Var. duplicatum s.n. / cf. germ. Duplikat, lat. duplicatum].

DUPLICÁT s. n. al doilea exemplar al unui act; copie. (< germ. Duplikat)

DUPLICÁT ~e n. 1) v. A DUPLICA. 2) Exemplarul al doilea al unui document sau act. /<germ. Duplikat

duplicat n. dublu exemplar al unui act, al unei chitanțe.

* duplicát n., pl. e. Duplu exemplar al unuĭ act, al uneĭ chitanțe.

duplicá [At: SĂULESCU HR. I, XVIII/2 / Pzi: dúplic / E: lat duplicare] 1 vt (Înv) A dubla. 2 vt A face al doilea exemplar (al unui act). 3 vr (Reg) A se gândi.

duplicátă sf vz duplicat1

DUPLICÁ, dúplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. și: duplichez] – Din fr. dupliquer.

DUPLICÁ, dúplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. și: duplichez] – Din fr. dupliquer.

DUPLICÁ, dúplic, vb. I. Tranz. (Rar) A dubla.

duplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez.1 sg. dúplic, 3 sg. și pl. dúplică

Intrare: duplica (1 duplic)
duplica (1 duplic) verb grupa I conjugarea I
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) duplica duplicare duplicat duplicând singular plural
duplică duplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) duplic (să) duplic duplicam duplicai duplicasem
a II-a (tu) duplici (să) duplici duplicai duplicași duplicaseși
a III-a (el, ea) duplică (să) duplice duplica duplică duplicase
plural I (noi) duplicăm (să) duplicăm duplicam duplicarăm duplicaserăm, duplicasem*
a II-a (voi) duplicați (să) duplicați duplicați duplicarăți duplicaserăți, duplicaseți*
a III-a (ei, ele) duplică (să) duplice duplicau duplica duplicaseră
Intrare: duplica (1 duplichez)
duplica (1 duplichez) verb grupa I conjugarea a II-a
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) duplica duplicare duplicat duplicând singular plural
duplichea duplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) duplichez (să) duplichez duplicam duplicai duplicasem
a II-a (tu) duplichezi (să) duplichezi duplicai duplicași duplicaseși
a III-a (el, ea) duplichea (să) duplicheze duplica duplică duplicase
plural I (noi) duplicăm (să) duplicăm duplicam duplicarăm duplicaserăm, duplicasem*
a II-a (voi) duplicați (să) duplicați duplicați duplicarăți duplicaserăți, duplicaseți*
a III-a (ei, ele) duplichea (să) duplicheze duplicau duplica duplicaseră
Intrare: duplicat
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duplicat duplicatul duplica duplicata
plural duplicați duplicații duplicate duplicatele
genitiv-dativ singular duplicat duplicatului duplicate duplicatei
plural duplicați duplicaților duplicate duplicatelor
vocativ singular
plural
duplicată
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
duplicatum
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duplicatum duplicatumul
plural duplicatumuri duplicatumurile
genitiv-dativ singular duplicatum duplicatumului
plural duplicatumuri duplicatumurilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)