11 definiții pentru duplica
din care- explicative (8)
- morfologice (1)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DUPLICA, duplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. și: duplichez] – Din fr. dupliquer.
DUPLICA, duplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. și: duplichez] – Din fr. dupliquer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
duplica [At: SĂULESCU HR. I, XVIII/2 / Pzi: duplic / E: lat duplicare] 1 vt (Înv) A dubla. 2 vt A face al doilea exemplar (al unui act). 3 vr (Reg) A se gândi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUPLICA, duplic, vb. I. Tranz. (Rar) A dubla.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUPLICA vb. I. tr. (Rar) A face un duplicat, a dubla. [P.i. duplic și -chez. / < fr. dupliquer, it., lat. duplicare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUPLICA vb. tr. a face un duplicat, a reproduce un document, a dubla. (< fr. dupliquer, lat. duplicare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DUPLICA duplic tranz. rar 1) (acte oficiale) A copia pentru a realiza un duplicat. 2) A mări de două ori; a deveni dublu; a dubla. /<fr. dupliquer, lat. duplicare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
duplicà v. a îndoi o cantitate.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* dúplic, a -á v. tr. (lat. dúplico, -áre). Îndoiesc, fac duplu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
duplica vb. (sil. -pli-), ind. prez.1 sg. duplic, 3 sg. și pl. duplică
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DUPLICA vb. v. dubla, îndoi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
duplica vb. v. DUBLA. ÎNDOI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT14) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT204) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
duplica, duplicverb
etimologie:
- dupliquer DEX '09 DEX '98 DN