12 definiții pentru duplica (1 duplic)

duplicá [At: SĂULESCU HR. I, XVIII/2 / Pzi: dúplic / E: lat duplicare] 1 vt (Înv) A dubla. 2 vt A face al doilea exemplar (al unui act). 3 vr (Reg) A se gândi.

DUPLICÁ, dúplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. și: duplichez] – Din fr. dupliquer.

DUPLICÁ, dúplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. și: duplichez] – Din fr. dupliquer.

DUPLICÁ, dúplic, vb. I. Tranz. (Rar) A dubla.

duplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez.1 sg. dúplic, 3 sg. și pl. dúplică

DUPLICÁ vb. v. dubla, îndoi.

DUPLICÁ vb. I. tr. (Rar) A face un duplicat, a dubla. [P.i. dúplic și -chez. / < fr. dupliquer, it., lat. duplicare].

DUPLICÁ vb. tr. a face un duplicat, a reproduce un document, a dubla. (< fr. dupliquer, lat. duplicare)

A DUPLICÁ dúplic tranz. rar 1) (acte oficiale) A copia pentru a realiza un duplicat. 2) A mări de două ori; a deveni dublu; a dubla. /<fr. dupliquer, lat. duplicare

* dúplic, a -á v. tr. (lat. dúplico, -áre). Îndoiesc, fac duplu.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: duplica (1 duplic)
duplica (1 duplic) verb grupa I conjugarea I
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) duplica duplicare duplicat duplicând singular plural
duplică duplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) duplic (să) duplic duplicam duplicai duplicasem
a II-a (tu) duplici (să) duplici duplicai duplicași duplicaseși
a III-a (el, ea) duplică (să) duplice duplica duplică duplicase
plural I (noi) duplicăm (să) duplicăm duplicam duplicarăm duplicaserăm, duplicasem*
a II-a (voi) duplicați (să) duplicați duplicați duplicarăți duplicaserăți, duplicaseți*
a III-a (ei, ele) duplică (să) duplice duplicau duplica duplicaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)