16 definiții pentru duplicat (s.n.) duplicatum duplicată


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUPLICÁT, duplicate, s. n. Al doilea exemplar al unui înscris emanat de la o persoană fizică sau juridică; copie. – Din germ. Duplikat.

duplicat1 sn [At: HAMANGIU, C. C. 289 / V: (înv) sf, ~um / Pl: ~e / E: ger Duplikat] 1 Al doilea exemplar al unui act original Si: copie (1, 3). 2 (În industria alimentară) Căldare cu dublu fund, prin care circulă abur, servind la fierberea fructelor și a legumelor pentru preparare, conservare etc.

DUPLICÁT, duplicate, s. n. Al doilea exemplar al unui act, al unui document, eliberat de o autoritate; copie. – Din germ. Duplikat.

DUPLICÁT, duplicate, s. n. Al doilea exemplar al unui act sau document; copie. Duplicatul diplomei. Duplicatul facturii.

DUPLICÁT s.n. Al doilea exemplar dintr-un act; copie. [Var. duplicatum s.n. / cf. germ. Duplikat, lat. duplicatum].

DUPLICÁT s. n. al doilea exemplar al unui act; copie. (< germ. Duplikat)

DUPLICÁT ~e n. 1) v. A DUPLICA. 2) Exemplarul al doilea al unui document sau act. /<germ. Duplikat

duplicat n. dublu exemplar al unui act, al unei chitanțe.

* duplicát n., pl. e. Duplu exemplar al unuĭ act, al uneĭ chitanțe.

duplicátă sf vz duplicat1

DUPLICÁTUM s.n. v. duplicat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

duplicát (du-pli-) s. n., pl. duplicáte

duplicát s. n. (sil. -pli-), pl. duplicáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DUPLICÁT s. copie. (Un ~ al diplomei.)

DUPLICAT s. copie. (Un ~ al diplomei.)

Intrare: duplicat (s.n.)
duplicat2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: du-pli-cat
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duplicat
  • duplicatul
  • duplicatu‑
plural
  • duplicate
  • duplicatele
genitiv-dativ singular
  • duplicat
  • duplicatului
plural
  • duplicate
  • duplicatelor
vocativ singular
plural
duplicatum substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duplicatum
  • duplicatumul
  • duplicatumu‑
plural
  • duplicatumuri
  • duplicatumurile
genitiv-dativ singular
  • duplicatum
  • duplicatumului
plural
  • duplicatumuri
  • duplicatumurilor
vocativ singular
plural
duplicată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

duplicat (s.n.) duplicatum duplicată

  • 1. Al doilea exemplar al unui înscris emanat de la o persoană fizică sau juridică.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: copie (s.f..) un exemplu
    exemple
    • Duplicatul diplomei. Duplicatul facturii.
      surse: DLRLC

etimologie: