DUMNEALUI, DUMNEAEI, dumnealor, pron. pers. m. și f. Pronume de politețe pentru persoana a 3-a. ♦ (Fam.) Soț, soție. [Var.: (reg.) domnialui pron. pers. m., dumneei pron. pers. f.] – Domnia + lui (ei, lor).

dumnealui, dumneaei ppl [At: CORESI, EV. 1 / V: domnia-lui, (înv) domnii lui, ~mialui, ~miealui, ~mielui, ~miilui, ~milui, ~elui, ~nialui, ~nielui, ~nilui, ~mialui, ~mielui, ~mului / Pl: ~lor / E: Domnia + lui (ei, lor)] 1 (Înv; pus înaintea numelor proprii, a numelor ce indică titluri, ranguri boierești) Arată respectul vorbitorului. 2 (Îvr; înaintea unui nume de rudenie) Indică reverența. 3 (Înv) Pronume de politețe pentru persoana a treia. 4 (Fam; înv; când vorbește soția ) Soț. 5 (Fam; înv; când vorbește soțul) Soție.

DUMNEALUI, DUMNEAEI, dumnealor, pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 3-a. ♦ (Fam.) Soț, soție. [Var.: (reg.) domnialui pron. pers. m., dumneei pron. pers. f.] – Domnia + lui (ei, lor).

DUMNEALUI, DUMNEAEI, dumnealor, pron. pers. Pronume de politețe pentru pers. 3 sg., fără forme cazuale de genitiv-dativ. V. domnia-lui. Lui D. Costică nu-i scriu, fiindcă dumnealui, o dată ce-a pus mîna pe dv., m-a dat cu totul uitării. CARAGIALE, O. VII 6. Dacă văzu pe Făt-Frumos, ar fi poftit dumnealui să-l ginerească. ISPIRESCU, L. 105. ◊ (Familiar, învechit și popular, ține locul cuvintelor «soț» sau «soție») Ai întîlnit... pe alde dumnealui? DELAVRANCEA, S. 216. (Chirița:) Un răvaș de la dumnealui?... Adă-l încoaci. ALECSANDRI, T. I 133. De cînd s-o dus dumnealui, N-am dat gură nimărui. ȘEZ. III 159. – Variante: domnialui (ODOBESCU, S. III 90) pron. pers., (Mold.) dumneei (CARAGIALE, O. I 89, NEGRUZZI, S. I 90) pron. pers. f.

DUMNEALUI dumneaei (dumnealor) pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 3-a. /domnia + lui (ei, lor)

domilor sale ppl vz dumneasa

domnia lui ppl vz dumnealui

domnii lui ppl vz dumnealui modificată

dumiealui ppl vz dumnealui corectat(ă)

dumielui ppr vz dumnealui

dumiilui ppl vz dumnealui^[1] modificată

dumilui ppl vz dumnealui

dumnealor ppl vz dumnealui

dumnelor ppl vz dumnealui

dumnelui ppl vz dumnealui

dumnielui ppl vz dumnealui

dumniilor lor ppl vz dumnealui^[1] modificată

dumnilui ppl vz dumnealui

dumului ppr vz dumnealui

DOMNIALUI pron. pers. v. dumnealui.

Dumniaei, Dumnialor, Dumnialui, Dumniata, Dumniavoastră pr. formule de politeță în loc de ea, ei, el, tu, voi.

dumneaĭéĭ, dumnealór, dumnealúĭ, dumneasá, dumneatá (mold. dumnetá), dumneavoástră (mold. dumnevoástră), fam. îld. domnia eĭ, lor, luĭ, sa, ta, voastră, formule de politeță îld. ĭa și al eĭ, eĭ și al lor, el și al luĭ, el, ĭa și al săŭ, a sa, tu și al tăŭ, voĭ și al vostru. V. domnie.

dumnealui pr. m. (abr. d-lui), f. dumneaei; pl. m. și f. dumnealor, abr. d-lor

!dumnealui pr. m., f. dumneaei; pl. m. și f. dumnealor

dumnealui pr., abr. d-lui

dumnealui, dumneaei; dumnealor pl. m. și f.

dumneaei pr., abr. d-ei

dumnealor pr., abr. d-lor

dumneaei

dumnealor

DUMNEALUI pron. v. el.

DUMNEALUI pron. dînsul, el, (pop.) dumneasa, (înv.) nusul. (~ m-a invitat.)

DUMNEAEI pron. v. ea.