2 intrări

18 definiții

dumesnicire sf [At: POLIZU / V: dom~ / Pl: ~iri[1] / E: domesnici] (Înv) 1 Domesticire. 2 Civilizare. 3 Desțelenire a unui teren. modificată

  1. În original, pluralul cuv. identic cu sing., evident greșit — LauraGellner

DUMESNICÍRE s. v. domesticire, îmblânzire.

domesnicire sf vz dumesnicire

dumesnicí [At: (a. 1746) DOC, ap. TDRG / V: ~stn~, ~mis, dom~ / Pzi: ~icésc / E: dumesnic] (Înv) 1-2 vtr A (se) domestici. 3-4 vtr A (se) civiliza. 5 vt A face locuibil un teren. 6 vt A desțeleni teren.

DUMESNICÍ, dumesnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) domestici. – Din dumesnic.

DUMESNICÍ, dumesnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) domestici. – Din dumesnic.

DOMESNICÍ vb. IV v. dumesnici.

DUMESNICÍ, dumesnicesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A domestici. ◊ Refl. (Atestat în forma domesnici) [Graurii] se domesnicesc bine în colivie. ODOBESCU, S. III 31. Tigrul, sub pinsula lui, se îmblînzește, pantera se înmoaie, leul se domesnicește. id. ib. I 140. – Variantă: domesnicí vb. IV.

DOMESNICÍ vb. IV. v. dumesnici.

dumesnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumesnicésc, imperf. 3 sg. dumesniceá; conj. prez. 3 să dumesniceáscă

dumesnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumesnicésc, imperf. 3 sg. dumesniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. dumesniceáscă

DUMESNICÍ vb. v. domestici, îmblânzi.

dumesnicésc v. tr. (maĭ vechĭ și dumesticesc și dumestnicesc). Vechĭ. Domesticesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dumesnicire s. v. DOMESTICIRE. ÎMBLÎNZIRE.

dumesnici vb. v. DOMESTICI. ÎMBLÎNZI.

Intrare: dumesnici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dumesnici
  • dumesnicire
  • dumesnicit
  • dumesnicind
singular plural
  • dumesnicește
  • dumesniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dumesnicesc
(să)
  • dumesnicesc
  • dumesniceam
  • dumesnicii
  • dumesnicisem
a II-a (tu)
  • dumesnicești
(să)
  • dumesnicești
  • dumesniceai
  • dumesniciși
  • dumesniciseși
a III-a (el, ea)
  • dumesnicește
(să)
  • dumesnicească
  • dumesnicea
  • dumesnici
  • dumesnicise
plural I (noi)
  • dumesnicim
(să)
  • dumesnicim
  • dumesniceam
  • dumesnicirăm
  • dumesniciserăm
  • dumesnicisem
a II-a (voi)
  • dumesniciți
(să)
  • dumesniciți
  • dumesniceați
  • dumesnicirăți
  • dumesniciserăți
  • dumesniciseți
a III-a (ei, ele)
  • dumesnicesc
(să)
  • dumesnicească
  • dumesniceau
  • dumesnici
  • dumesniciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • domesnici
  • domesnicire
  • domesnicit
  • domesnicind
singular plural
  • domesnicește
  • domesniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • domesnicesc
(să)
  • domesnicesc
  • domesniceam
  • domesnicii
  • domesnicisem
a II-a (tu)
  • domesnicești
(să)
  • domesnicești
  • domesniceai
  • domesniciși
  • domesniciseși
a III-a (el, ea)
  • domesnicește
(să)
  • domesnicească
  • domesnicea
  • domesnici
  • domesnicise
plural I (noi)
  • domesnicim
(să)
  • domesnicim
  • domesniceam
  • domesnicirăm
  • domesniciserăm
  • domesnicisem
a II-a (voi)
  • domesniciți
(să)
  • domesniciți
  • domesniceați
  • domesnicirăți
  • domesniciserăți
  • domesniciseți
a III-a (ei, ele)
  • domesnicesc
(să)
  • domesnicească
  • domesniceau
  • domesnici
  • domesniciseră
dumestnici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dumisnici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dumesnicire
dumesnicire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dumesnicire
  • dumesnicirea
plural
  • dumesniciri
  • dumesnicirile
genitiv-dativ singular
  • dumesniciri
  • dumesnicirii
plural
  • dumesniciri
  • dumesnicirilor
vocativ singular
plural
domesnicire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • domesnicire
  • domesnicirea
plural
  • domesniciri
  • domesnicirile
genitiv-dativ singular
  • domesniciri
  • domesnicirii
plural
  • domesniciri
  • domesnicirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)