2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

duhovnicí [At: VALIAN, V. / Pzi: ~icésc / E: duhovnic] (Bis) 1 vt (D. duhovnici) A primi spovedania unui credincios. 2 vr A se spovedi.

DUHOVNICÍ, duhovnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) spovedi. – Din duhovnic.

A SE DUHOVNICÍ mă ~ésc intranz. înv. (despre credincioși creștini) A mărturisi unui duhovnic păcatele în vederea iertării lor; a se spovedi. /Din duhovnic

duhovnicì v. a se spovedi: prietena nu se mai duhovnicește la Căldurășani CAR.

DUHÓVNIC, duhovnici, s. m. (La ortodocși) Preot care spovedește pe credincioși; confesor. ♦ Fig. Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime. – Din sl. duhovĭnikŭ.

duhóvnic sm [At: CORESI, EV. 306/10 / V: (înv) dehoán~, ~homn~, ~nec / Pl: ~ici / E: vsl дооуховьникь] 1 (Bis) Preot care spovedește pe credincioși Si: (liv) confesor. 2 (Fig) Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime.[1]

  1. Prima var., posibil incorectă în original, aceasta neavând o def. proprie — LauraGellner

DUHÓVNIC, duhovnici, s. m. Preot care spovedește pe credincioși; confesor. ♦ Fig. Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime. – Din sl. duhovĭnikŭ.

DUHÓVNIC, duhovnici, s. m. (În religia creștină) Preot care spovedește pe credincioși. Starețul, milostivindu-se, i-a dat duhovnic. SADOVEANU, Z. C. 236. Ce să te mai spovedești? Ce-i să spui duhovnicului? NEGRUZZI, S. I 156.

DUHÓVNIC ~ci m. Preot care oficiază ritualul spovedaniei; confesor. /<sl. duhoviniku

duhovnic m. părinte sufletesc, preot căruia se mărturisește [!] păcatele. [Slav. DUHOVNĬKŬ].

duhóvnic m. (vsl. duhovĭnikŭ). Confesor, preut căruĭa-ĭ mărturiseștĭ păcatele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DUHOVNICÍ vb. v. mărturisi, spovedi.

arată toate definițiile

Intrare: duhovnici
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • duhovnici
  • duhovnicire
  • duhovnicit
  • duhovnicitu‑
  • duhovnicind
  • duhovnicindu‑
singular plural
  • duhovnicește
  • duhovniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • duhovnicesc
(să)
  • duhovnicesc
  • duhovniceam
  • duhovnicii
  • duhovnicisem
a II-a (tu)
  • duhovnicești
(să)
  • duhovnicești
  • duhovniceai
  • duhovniciși
  • duhovniciseși
a III-a (el, ea)
  • duhovnicește
(să)
  • duhovnicească
  • duhovnicea
  • duhovnici
  • duhovnicise
plural I (noi)
  • duhovnicim
(să)
  • duhovnicim
  • duhovniceam
  • duhovnicirăm
  • duhovniciserăm
  • duhovnicisem
a II-a (voi)
  • duhovniciți
(să)
  • duhovniciți
  • duhovniceați
  • duhovnicirăți
  • duhovniciserăți
  • duhovniciseți
a III-a (ei, ele)
  • duhovnicesc
(să)
  • duhovnicească
  • duhovniceau
  • duhovnici
  • duhovniciseră
Intrare: duhovnic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duhovnic
  • duhovnicul
  • duhovnicu‑
plural
  • duhovnici
  • duhovnicii
genitiv-dativ singular
  • duhovnic
  • duhovnicului
plural
  • duhovnici
  • duhovnicilor
vocativ singular
  • duhovnicule
  • duhovnice
plural
  • duhovnicilor
duhomnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
duhopnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
duhovnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

duhovnic duhomnic duhopnic duhovnec

  • 1. (La ortodocși) Preot care spovedește pe credincioși.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: confesor attach_file 2 exemple
    exemple
    • Starețul, milostivindu-se, i-a dat duhovnic. SADOVEANU, Z. C. 236.
      surse: DLRLC
    • Ce să te mai spovedești? Ce-i să spui duhovnicului? NEGRUZZI, S. I 156.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: