8 definiții pentru duct

duct sn [At: ANTROP. 62/10 / Pl: ~uri / E: lat ductus (par de la ducere)] 1 (Înv) Canal coledoc. 2 (Asr) Direcție. 3 (Asr) Trasare. 4 (Înv) Traiect.

DUCT s. n. (Anat.) Canal, tub. – Din lat. ductus.

DUCT s. n. (Anat.) Canal, tub. – Din lat. ductus.

DUCT s.n. (Anat.) Canal, tub. [< lat. ductus].

DUCT1 s. n. (anat.) canal, tub. (< lat. ductus)

-DÚCT2 elem. „care duce”. (< lat. ductus)

Intrare: duct
duct
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duct ductul
plural
genitiv-dativ singular duct ductului
plural
vocativ singular
plural