2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÚBĂ2, dube, s. f. 1. Luntre mică de pescuit (în lacuri), construită dintr-un trunchi de copac scobit. 2. Putină îngropată în pământ sau groapă căptușită cu lemn, în care se pun pieile la tăbăcit împreună cu tananții. – Cf. ucr. dub „stejar, luntre”, rus. dubka „șalupă de stejar”.

DUBĂ1, dube, s. f. Autodubă. ♦ Vehicul închis, prevăzut cu ferestruici și gratii, cu care se transportă deținuții. ♦ Fig. Pușcărie, temniță. – Cf. sb. dubak.

du3 sf [At: DEX / Pl: ~be / E: Cf rs дубка, ucr дуб] (Reg) 1 Luntre mică de pescuit (în lacuri), construită dintr-un trunchi de copac scobit. 2 Putină îngropată în pământ sau groapă căptușită cu lemn, în care se pun pieile la tăbăcit împreună cu tananții.

du2 sf [At: DEX / Pl: ~be / E: srb dubak] 1 Autodubă. 2 Vehicul închis, prevăzut cu ferestruici și gratii, cu care se transportă deținuții. 3 (Fig) Pușcărie.

DÚBĂ2, dube, s. f. 1. Luntre mică de pescuit (în lacuri), construită dintr-un trunchi de copac scobit. 2. Putină îngropată în pământ sau groapă căptușită cu lemn, în care se pun pieile de tăbăcit împreună cu tananții. – Cf. ucr. dub „stejar, luntre”, rus. dubka „șalupă de stejar”.

DÚBĂ1, dube, s. f. Autodubă. ♦ Vehicul închis, prevăzut cu ferestruici și gratii, cu care se transportă deținuții. ♦ Fig. Pușcărie, temniță. – Cf. scr. dubak.

DÚBĂ1, dube, s. f. Vehicul (închis, avînd ferestruici cu gratii) cu care se transportă deținuții. O dubă cafenie, trasă de două gloabe, fu oprită în fața închisorii. SAHIA, N. 84. ♦ Camionetă complet închisă folosită pentru diferite transporturi. Dacă nu-l lua duba de la morgă, îl îngropau tovarășii. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 148. ♦ Fig. Pușcărie, temniță. Pe vremi, în sat, numai cizmarul a fost [comunist] Și l-au băgat, ca pe un hoț, la dubă. BENIUC, V. 101. De cînd îi pasc eu, ca doar i-oi prinde cu oca mică și să-i trîntesc la dubă. ALECSANDRI, T. 452.

DÚBĂ2, dube, s. f. (Regional) 1. Luntre mică de pescuit, construită dintr-un trunchi de stejar scobit; barcă, lotcă. Poate-or urca [peștii] singuri în dube, fiindcă noi n-om pescui pentru tine. DAVIDOGLU, O. 87. 2. Putină îngropată în pămînt sau groapă căptușită cu lemn, în care se țin pieile de tăbăcit împreună cu materialul tanant.

DÚBĂ1 ~e f. 1) Vehicul închis, cu ferestruici prevăzute cu gratii, folosit la transportul deținuților. 2) fig. Instituție corecțională în care își ispășesc pedeapsa persoane private de libertate; pușcărie; temniță; penitenciar; închisoare. /cf. sb. dubak

DÚBĂ2 ~e f. reg. 1) Luntre pescărească de dimensiuni mici, confecționată dintr-un trunchi de copac (prin scobire). 2) Butoi îngropat sau groapă căptușită cu lemn pentru tăbăcit piele. /cf. ucr. dub

dubă f. 1. luntre ușoară, ascuțită și ridicată, întrebuințată pe Dunăre mai ales de pescarii lipoveni: duba se numește și lotcă; 2. car de pușcărie: dubele penitenciarului; 3. fam. închisoare: a fost pus la dubă; 4. pl. Tr. piuă în care se bate postavul; 5. Tr. coș cilindric din scoarța de cireș (de adunat cireșe). [Rut. DUB, luntre (din slav. donbŭ, arbore): duba primitivă a pescarilor era făcută dintr’un trunchiu scobit].

dúbă f., pl. e (rus. dúbka, șalupă de stejar; sîrb. dúbak, dubă de dus arestațiĭ. V. dubesc și odobaĭe). Un fel de luntre pescărească cu capetele ridicate ca la gondolă (V. lotcă). Corabie: patru dube cu tunurĭ, șeĭcĭ și caice pline cu Turcĭ. (Olt. Amintirile col. Solomon, Vălenĭ, 1910, 38-41). Mold. Cadă în care se scurge rachĭu. Cadă foarte mare pusă în pămînt în care se pun peile la dubit. Un fel de scoc vertical înalt de vre-o opt metrĭ care servește ca rezervoriŭ de apă la ferestrăĭe (V. slaĭ). Trăsură închisă de dus deținuțiĭ (V. dibă 2). A turna la dubă, a pune la închisoare. Trans. Piŭă în care se bate postavu (dîrstă). Trans. Buhaĭ cu care umblă băĭețiĭ în ultima zi a anuluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

du s. f., g.-d. art. dubei; pl. dube

du s. f., g.-d. art. dubei; pl. dube

dúbă (mașină, luntre) s. f., g.-d. art. dúbei; pl. dúbe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DÚBĂ s. v. arest, buhai, închisoare, ocnă, penitenciar, piuă, pușcărie, temniță.

DU s. autodubă. (~ este un autocamion închis.)

du s. v. AREST. BUHAI. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PIUĂ. PUȘCĂRIE. TEMNIȚĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dúbă (dúbe), s. f.1. Ambarcație, luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit. – 2. Ciubăr de lemn. – 3. (Trans.) Vas pentru fructe, din coajă de cireș. – 4. Pușcărie, temniță. – 5. Vehicul închis, cu gratii, cu care se transportă deținuții. – 6. (Trans.) Instrument muzical rustic. Sl. dyba „trunchi” (Cihac, II, 95), cf. rut., rus. dub „stejar; luntre”, sb. dubak „dubă, vehicul”. Pentru evoluția semantică, cf. drîng; la sensul de „temniță” s-a ajuns plecîndu-se de la butucul de care erau legați, deținuții, pol. dyby (cf. Bogrea, Dacor., I, 263), sau sl. dyba, de unde dibă, s. f. (butuc). Cf. dîmb, dumbravă. Der. dubăi, vb. (Trans., a cînta la dubă); dubas, s. n. (Mold., barcă pescărească; ponton), din rus. dubas, cf. tc. duba „ponton”; dubăsar, s. m. (Mold., pontonier).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

dubă, dube s. f. 1. vehicul special pentru transportarea deținuților 2. închisoare

Intrare: dubă (luntre, putină)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • du
  • duba
plural
  • dube
  • dubele
genitiv-dativ singular
  • dube
  • dubei
plural
  • dube
  • dubelor
vocativ singular
plural
Intrare: dubă (mașină)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • du
  • duba
plural
  • dube
  • dubele
genitiv-dativ singular
  • dube
  • dubei
plural
  • dube
  • dubelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

du, dubesubstantiv feminin

  • 1. Luntre mică de pescuit (în lacuri), construită dintr-un trunchi de copac scobit. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Poate-or urca [peștii] singuri în dube, fiindcă noi n-om pescui pentru tine. DAVIDOGLU, O. 87. DLRLC
  • 2. Putină îngropată în pământ sau groapă căptușită cu lemn, în care se pun pieile la tăbăcit împreună cu tananții. DEX '09 DLRLC
etimologie:

du, dubesubstantiv feminin

  • 1. Camionetă complet închisă folosită pentru diferite transporturi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: autodubă
    • format_quote Dacă nu-l lua duba de la morgă, îl îngropau tovarășii. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 148. DLRLC
    • 1.1. Vehicul închis, prevăzut cu ferestruici și gratii, cu care se transportă deținuții. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote O dubă cafenie, trasă de două gloabe, fu oprită în fața închisorii. SAHIA, N. 84. DLRLC
    • 1.2. figurat Penitenciar, pușcărie, temniță, închisoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pe vremi, în sat, numai cizmarul a fost [comunist] Și l-au băgat, ca pe un hoț, la dubă. BENIUC, V. 101. DLRLC
      • format_quote De cînd îi pasc eu, ca doar i-oi prinde cu oca mică și să-i trîntesc la dubă. ALECSANDRI, T. 452. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.