DUBĂ (pl. -be) sf. 1 ⛵ Mică luntre de pescari (făcută în timpurile mai vechi dintr’un trunchiu de stejar scobit) (🖼 1918) ¶ 2 Căruță închisă de toate părțile, în care se transportă arestații la sau de la pușcărie (🖼 1919) ¶ 3 pr. ext. Pușcărie: norodul a băgat la ~ pe noul împărat (DLVR.); cîți s’au prins cu mîna în sac... toți au pupat duba (JIP.) ¶ 4 Mold. Cada mică în care se surge rachiul din țevile cazanului (alambicului) (PAMF.) ¶ 5 Trans. Coș, de formă cilindrică, făcut din scoarță de cireș, cusută cu spini, în care se adună cireșe (VIC.) ¶ 6 Trans. Piuă, dîrstă (VIC.) ¶ 7 Trans. = BUHAIU 2: duba e din doage de brad și are forma unui ciubăraș; peste ambele funduri e trasă și bine încordată o piele argăsită de cîine;... are un vuet ascuțit care se aude de la o depărtare de o jumătate de oră (FR.-CDR.) [comp. rus. dubŭ, rut. dub „stejar, luntre”].