13 definiții pentru dușmănie

dușmăníe sf [At: CANTEMIR, I.I. 165 / Pl: ~íi / E: dușman + -ie] 1 Sentiment de ură față de cineva sau ceva Si: ostilitate, vrăjmășie. 2 Relații pline de ură între persoane Si: ostilitate, vrăjmășie. 3 (Îlav) În ~ Cu ciudă. modificată

În original cuv. este tipărit greșit: dușmănime - LauraGellner

DUȘMĂNÍE s. f. Sentiment de ură față de cineva sau de ceva; relații pline de ură între persoane; vrăjmășie. – Dușman + suf. -ie.

DUȘMĂNÍE, dușmănii, s. f. Sentiment de ură față de cineva sau de ceva; relații pline de ură între persoane; vrăjmășie. – Dușman + suf. -ie.

DUȘMĂNÍE, dușmănii, s. f. Sentiment de ură împotriva cuiva, atitudine ostilă față de cineva; stare de ostilitate; vrăjmășie. Înainte de a-l atinge ei cu mîinile, el le simți dușmănia. DUMITRIU, N. 255. Are foaie de lăsare la vatră și-o ține în buzunar comandantul, din dușmănie. CAMILAR, N. I 347. Mă aflu în dușmănie cu tot satul. C. PETRESCU, R. DR. 188. ◊ Fig. Își simte inima caldă, cu toată dușmănia gerului. SAHIA, N. 94.

dușmăníe s. f., art. dușmănía, g.-d. dușmăníi, art. dușmăníei

dușmăníe s. f., art. dușmănía, g.-d. art. dușmăníei; pl. dușmăníi

DUȘMĂNÍE s. animozitate, discordie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie, (livr.) inimiciție, (înv. și pop.) price, (pop. și fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. și reg.) ceartă, pizmă, pizmuire, scârbă, (Mold.) poxie, (înv.) mozavirie, neprietenie, patos, scandală, sfadă, urâciune, vrăjbie, (latinism înv.) rancoare. (Ce e ~ asta neîmblânzită între voi?)

Dușmănie ≠ prietenie, simpatie

DUȘMĂNÍE f. Atitudine răuvoitoare, față de cineva; vrăjmășie; ostilitate; vrajbă; ură. [Art. dușmănia; G.-D. dușmăniei; Sil. -ni-e] /dușman + suf. ~ie

dușmănie f. 1. dispozițiune ostilă; 2. faptă de dușman.

dușmăníe f. Inimiciție, vrăjmășie, ostilitate.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DUȘMĂNÍE s. animozitate, discordie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zîzanie, (livr.) inimicíție, (înv. și pop.) príce, (pop. și fam.) dihónie, (pop.) pícă, (înv. și reg.) ceártă, pízmă, pizmuíre, scî́rbă, (Mold.) póxie, (înv.) mozaviríe, neprieteníe, pátos, scándală, sfádă, urîciúne, vrăjbíe, (latinism înv.) rancoáre. (Ce e ~ asta neîmblînzită între voi?)

DUȘMĂNIE. Subst. Dușmănie, ură, urîciune (înv. și reg.), vrăjmășie, vrajbă, învrăjbire, dezbinare, zîzanie, discordie, animozitate, neprietenie, inamiciție, ostilitate. Ciudă, ranchiună, pizmă (pop.), pizmuire, rîcă (fam.), pică. Antipatie, aversiune, resentiment, repulsie, repugnanță (livr.), oroare. Înverșunare, pornire, îndîrjire. Răutate, venin (fig.), rea-voință. Mizahtropie. Disensiune, neînțelegere, dezacord, controversă, ceartă, sfadă (pop.), gîlceavă (pop.), conflict, altercație (livr.). Rivalitate, concurență. Dușman, dușman de moarte, neprieten (înv.), vrăjmaș, inamic, potrivnic, adversar, rival, răuvoitor, răutăcios; pizmaș (pop.), pizmătarnic (înv.). Mizantrop. Învrăjbitor. Adj. Dușmănos, dușman, dușmănesc, neprietenos, neprietenesc, mizantropic, ostil, plin de ură, urîtor, vrăjmaș, vrăjmășos (rar), vrăjmășesc, inamic, advers (fig.), potrivnic, îndușmănit (rar), învrăjbitor. Ranchiunos, pizmaș pop.), pizmăreț (rar), pizmătareț (înv. și reg.), pizmătăreț (rar), pizmuitor. Antipatic, detestabil, respingător, dezgustător, repugnant (livr.). Rău, răuvoitor, răutăcios, veninos (fig.), înveninat (fig.), cîinos, hain. Pornit, înrăit, înverșunat, îndîrjit, întărîtat, pătimaș, ciudos. Vb. A fi dușmănos, a fi ostil. A (se) dușmăni, a (se) urî, a dușmăni de moarte, a pizmui, a-i fi cuiva oftică pe cineva. A purta cuiva pică (rîcă, ponos, ranchiună, sîmbetele), a avea necaz pe cineva, a avea un dinte împotriva cuiva, a fi pornit împotriva cuiva, a pune (a trece) pe cineva la condică, a-l ține minte, a-i săpa cuiva groapa, a i-o coace, a-i coace cuiva turta. A învrăjbi, a învrăjmăși, a înrăi, a întărîtă, a ațîța, a înverșuna, a semăna vrajbă, a ascunde ac în miere, a băga zîzanie, a pune paie pe foc, a-l atinge pe cineva unde îl doare. A se dușmăni, a se îndușmăni (rar), a se învrăjbi, a se vrăjmăși, a se învrăjmăși, a se urî, a strica pacea cu cineva, a trăi ca cîinele și pisica, a avea ceva cu cineva, a trăi în dușmănie, a se mînca ca cîinii (prin gard), a fi la cuțite, a fi la colț cu cineva. A persecuta, a-i face cuiva zile negre, a-i mînca cuiva zilele (viața, sufletul), a-i face cuiva zile fripte. A se certa, a se gîlcevi, a se supăra, a se sfădi, a rupe relațiile. Adv. Dușmănește, vrăjmășește (înv.). V. amenințare, antipatie, asuprire, aversiune, ceartă, invidie, împotrivire, neîndurare, neomenie, răutate.

Intrare: dușmănie
dușmănie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dușmănie dușmănia
plural dușmănii dușmăniile
genitiv-dativ singular dușmănii dușmăniei
plural dușmănii dușmăniilor
vocativ singular
plural