DUȘMĂNIE, dușmănii, s. f. Sentiment de ură împotriva cuiva, atitudine ostilă față de cineva; stare de ostilitate; vrăjmășie. Înainte de a-l atinge ei cu mîinile, el le simți dușmănia. DUMITRIU, N. 255. Are foaie de lăsare la vatră și-o ține în buzunar comandantul, din dușmănie. CAMILAR, N. I 347. Mă aflu în dușmănie cu tot satul. C. PETRESCU, R. DR. 188. ◊ Fig. Își simte inima caldă, cu toată dușmănia gerului. SAHIA, N. 94.