2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

drămuit2 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: drămui2] (Reg) 1 Drăcuială (1). 2 Drămuire2 (2).

drămuít4, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: drămui2] (Reg) 1 Drăcuit3. 2 Certat cu asprime.

drămuit1 sn [At: (a. 1842) DOC. EC. 763 / Pl: ~uri / E: drămui1] 1-7 Drămuire1 (1-7).

drămuit3, ~ă a [At: RL 1977, nr. 10/220 / Pl: ~iți, ~e / E: drămuí1] 1 (Înv) Măsurat cu dramul1 (1) Si: drămăluit2 (1). 2 (Pex; d. un material, o substanță) Măsurat cu precizie Si: drămăluit2 (2). 3 Ales după o matură chibzuință și în amănunt. Si: drămăluit2 (3). 4 Evaluat cu atenție Si: drămăluit2 (4). 5 (Fig; c.i. oameni) Studiat atent cu privirea pentru a-și da seama de valoarea, de intențiile sale. 6 (Fig; c.i. cuvinte, expresii) Folosit cu multă atenție.

DRĂMUÍ, drămuiesc, vb. IV. Tranz. A măsura, a cântări, a socoti sau a împărți cu precizie, minuțios, un material, o substanță etc.; a drămălui. ♦ Fig. A împărți, a alege după o matură chibzuință și în amănunt. – Dram + suf. -ui.

drămuí2 [At: CIAUȘANU, V. / V: dre~ / Pzi: ~ésc / E: nct] (Reg) 1 A drăcui1 (1). 2 A certa cu asprime.

drămuí1 vt [At: VĂCĂRESCU, P. 46/26 / Pzi: ~ésc / E: dram1] 1 (Înv; fșa) A măsura cu dramul1 (1) Si: a drămălui (1). 2 (Pex) A măsura cu precizie un material, o substanță Si: a drămălui (2). 3 A alege după o matură chibzuință și în amănunt. Si: drămălui (3). 4 A evalua cu atenție. 5 A ezita între mai multe opțiuni. 6 (Fig; c.i. oameni) A studia atent cu privirea pentru a-și da seama de valoarea, de intențiile cuiva. 7 (Fig; c.i. cuvinte, expresii) A folosi cu multă atenție.

DRĂMUÍ, drămuiesc, vb. IV. Tranz. A măsura, a cântări, a socoti sau a împărți cu precizie un material, o substanță etc.; a drămălui. ♦ Fig. A împărți, a alege după o matură chibzuință și în amănunt. – Dram + suf. -ui.

DRĂMUÍ, drămuiesc, vb. IV. Tranz. A măsura sau a cîntări ceva cu precizie; a socoti sau a împărți ceva cu dramul, pînă la dram. (Absol.) Cămărășiță ca mama, cîntărind și drămuind, nu vreau să ajung. SADOVEANU, Z. C. 153. ◊ Refl. pas. Erați mulți în casă și totul se drămuia cu economie. PAS, Z. I 2. ◊ Fig. Vedeai cum cîntărește mama, în mînă, banii pe care îi aducea tata și cum îi drămuiește ca să se-ajungă. PAS, Z. I 254. ♦ Fig. A cumpăni, a împărți cu chibzuială. Un cronicar de salon trebuie să-și drămuiască atenția cu cea mai mare stricteță. CARAGIALE, O. II 119. – Prez. ind. și: drămui (BANUȘ, B. 79).

A DRĂMUÍ ~iésc tranz. 1) (materiale, substanțe) A cântări, sau a împărți cu multă precizie sau cu multă minuțiozitate. 2) fig. A cântări profund și amănunțit cu mintea; a cumpăni. /dram + suf. ~ui

drămuĭésc v. tr. (d. dram) Cîntăresc pînă la dram, adică cu prea mare atenție orĭ zgîrcenie. – În est drămăluĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

drămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drămuiésc, imperf. 3 sg. drămuiá; conj. prez. 3 să drămuiáscă

drămuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drămuiésc, imperf. 3 sg. drămuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. drămuiáscă

drămuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DRĂMUÍ vb. a drămălui. (A ~ ceva cu precizie.)

DRĂMUÍ vb. v. chibzui, gândi, judeca, socoti.

drămui vb. v. CHIBZUI. GÎNDI. JUDECA. SOCOTI.

DRĂMUI vb. a drămălui. (A ~ ceva cu precizie.)

Intrare: drămuit
drămuit participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drămuit
  • drămuitul
  • drămuitu‑
  • drămui
  • drămuita
plural
  • drămuiți
  • drămuiții
  • drămuite
  • drămuitele
genitiv-dativ singular
  • drămuit
  • drămuitului
  • drămuite
  • drămuitei
plural
  • drămuiți
  • drămuiților
  • drămuite
  • drămuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: drămui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • drămui
  • drămuire
  • drămuit
  • drămuitu‑
  • drămuind
  • drămuindu‑
singular plural
  • drămuiește
  • drămuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • drămuiesc
(să)
  • drămuiesc
  • drămuiam
  • drămuii
  • drămuisem
a II-a (tu)
  • drămuiești
(să)
  • drămuiești
  • drămuiai
  • drămuiși
  • drămuiseși
a III-a (el, ea)
  • drămuiește
(să)
  • drămuiască
  • drămuia
  • drămui
  • drămuise
plural I (noi)
  • drămuim
(să)
  • drămuim
  • drămuiam
  • drămuirăm
  • drămuiserăm
  • drămuisem
a II-a (voi)
  • drămuiți
(să)
  • drămuiți
  • drămuiați
  • drămuirăți
  • drămuiserăți
  • drămuiseți
a III-a (ei, ele)
  • drămuiesc
(să)
  • drămuiască
  • drămuiau
  • drămui
  • drămuiseră
dremui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

drămui dremui

  • 1. A măsura, a cântări, a socoti sau a împărți cu precizie, minuțios, un material, o substanță etc.
    exemple
    • Cămărășiță ca mama, cîntărind și drămuind, nu vreau să ajung. SADOVEANU, Z. C. 153.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Erați mulți în casă și totul se drămuia cu economie. PAS, Z. I 2.
      surse: DLRLC
    • figurat Vedeai cum cîntărește mama, în mînă, banii pe care îi aducea tata și cum îi drămuiește ca să se-ajungă. PAS, Z. I 254.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A împărți, a alege după o matură chibzuință și în amănunt.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alege cumpăni împărți attach_file un exemplu
      exemple
      • Un cronicar de salon trebuie să-și drămuiască atenția cu cea mai mare stricteță. CARAGIALE, O. II 119.
        surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: drămui.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Dram + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98