2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRÂNG2 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul drâmbei sau (ir.) al viorii. [Var.: drấnga interj.] – Din drâng.

DRÂNG1, drânguri, s. n. (Reg.) Drâmbă. – Et. nec.

drâng1 sn [At: JIPESCU, O. 90 / V: ~ă, dreángă / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Drâmbă1 (1).

DRÂNG, drânguri, s. n. (Reg.) Drâmbă. – Et. nec.

drâng n. 1. mic instrument de fier ce se ține între dinți și se pune în vibrațiune cu degetul; 2. unealtă arcuită a plăpomarului de bătut lâna. [Onomatopee ce imită sunetul bătăilor unei tobe: drânga-drânga!].

drấnga i [At: DA ms / E: fo] Cuvânt care imită 1 Sunetul produs de drâng1. 2 (Irn) Sunetul viorii.

zdrang interj. (adesea repet.) Cuvînt care redă zgomotul produs de ciocnirea sau de căderea unor obiecte de metal, de spargerea unor obiecte de sticlă, de trîntirea unei uși etc. S-a auzit: zdrang! din bucătărie. Mama spărsese o farfurie. • și zdranc, zdranca interj. /onomat.

DRẤNGA interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul drâmbei sau (ir.) al viorii. – Din drâng.[1]

  1. Var. drâng (vezi DEX’09). — LauraGellner

DRÎNG, drînguri, s. n. (Regional) Drîmbă. Vasile a scos un drîng de la brîu și, izbind cîrligul liber al cataramei, a început să zbîrnîie un fel de cîntec. CAMIL PETRESCU, O. I 155.

2) drîng interj. V. zdrang.

1) drîng n., pl. urĭ (var. din drîmbă 1. V. zdrăngănesc). Munt. vest. Drîmbă 1. – Și drînd (Olt.).

zdrang și drang, interj. care arată sunetu uneĭ săbiĭ care se izbește cînd mergĭ, al uneĭ ușĭ care s’a deschide de-odată și-ĭ sună încuĭetoarea ș. a.: zdrang! și ușa se deschise. – Și (z)drîng. V. zang, tranc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

drâng1 (reg.) s. n., pl. drấnguri

arată toate definițiile

Intrare: drâng (s.n.)
drâng1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drâng
  • drângul
  • drângu‑
plural
  • drânguri
  • drângurile
genitiv-dativ singular
  • drâng
  • drângului
plural
  • drânguri
  • drângurilor
vocativ singular
plural
drângă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dreangă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: drâng / drânga
drâng2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • drâng
  • drân‑
drânga
invariabil (I1)
  • drânga
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

drâng / drânga drânga

  • 1. de obicei repetat Cuvânt care imită sunetul drâmbei sau (ironic) al viorii.
    surse: DEX '98

etimologie:

  • drâng
    surse: DEX '98

drâng (s.n.) drângă dreangă

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Vasile a scos un drîng de la brîu și, izbind cîrligul liber al cataramei, a început să zbîrnîie un fel de cîntec. CAMIL PETRESCU, O. I 155.
      surse: DLRLC

etimologie: