11 definiții pentru drâng / drânga

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRÂNG2 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul drâmbei sau (ir.) al viorii. [Var.: drânga interj.] – Din drâng.

drânga i [At: DA ms / E: fo] Cuvânt care imită 1 Sunetul produs de drâng1. 2 (Irn) Sunetul viorii.

zdrang interj. (adesea repet.) Cuvînt care redă zgomotul produs de ciocnirea sau de căderea unor obiecte de metal, de spargerea unor obiecte de sticlă, de trîntirea unei uși etc. S-a auzit: zdrang! din bucătărie. Mama spărsese o farfurie. • și zdranc, zdranca interj. /onomat.

DRÂNGA interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul drâmbei sau (ir.) al viorii. – Din drâng.[1]

  1. Var. drâng (vezi DEX’09). — LauraGellner

zdrang și drang, interj. care arată sunetu uneĭ săbiĭ care se izbește cînd mergĭ, al uneĭ ușĭ care s’a deschide de-odată și-ĭ sună încuĭetoarea ș. a.: zdrang! și ușa se deschise. – Și (z)drîng. V. zang, tranc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

drîng interj. – Exprimă zgomotul produs de lovirea unei foi de metal. – Var. drînga, dranga, sdrîng(a). Mr. sdring. Creație expresivă. Se întîlnește cu drîng, s. n. (băț încovoiat pentru bătut lîna), din sl. drogu „bîtă”, astfel încît este greu de stabilit dacă drîng, s. n. (drîmbă) provine dintr-unul din aceste două cuvinte. Pentru posibila legătură semantică între „bîtă” și „drîmbă”, cf. lat. tignum „bîtă”, cava tigna „trăsură”; fr. guimbarde „trăsură” și „drîmbă”; sl. drǫgŭrus. drogá „targă” › droagă, s. f. (Mold., căruță), droangă, s. f. (Mold., clopoțel). Totuși, Cihac, II, 101 și Candrea derivă acest cuvînt de la sb. drnda „oblînc”, iar Conev 67 din bg. drănkam „a bate clopotele”; după Scriban ar fi doar var. de la drîmbă. Der. (s)drăngăni (var. drîngăi, mr. sdîngînescu), vb. (a răsuna, a zornăi; înv., a bate din palme; a cînta prost la un instrument muzical; a cînta la drîmbă); (s)drăngăneală (var. (s)drăngănitură), s. f. (dăngănit); sdrăngănel, s. m. (clopoțel); (s)drăngălău, s. f. (crai, curtezan), cf. drăgălău. Cf. drîmbă.

Intrare: drâng / drânga
drâng2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • drâng
  • drân‑
drânga interjecție
interjecție (I10)
  • drânga
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

drâng / drângainterjecție

  • 1. de obicei repetat Cuvânt care imită sunetul drâmbei sau (ironic) al viorii. DEX '98
etimologie:
  • drâng DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.