DRÎNG (pl. -guri) sn., Olten. DRÎND sbst. 1 🎼 Instrument de muzică popular, alcătuit dintr’un arc de fier și o lamă mobilă; pus în gură, între buze, și, făcînd să vibrezze lama cu degetul, produce un sunet muzical monoton (🖼 1908): Rumânul cîntă din gură..., din ~, din tilinca (JIP.) ¶ 2 Unealtă a plăpămarilor, în formă de arc, cu care bat lîna, ca să scoată din ea materiile străine [srb. drnda].