3 intrări

38 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOZA, dozez, vb. I. Tranz. 1. A pune împreună, în proporții determinate, substanțele sau materialele care formează un amestec; p. ext. a distribui după o anumită măsură elementele care formează un tot. ♦ A determina proporția în care un element, o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui tot. ♦ A determina cantitatea de substanță sau de material care produce un anumit efect într-un amestec. 2. Fig. A folosi ceva în proporții judicioase, bine echilibrate. – Din fr. doser.

DOZA, dozez, vb. I. Tranz. 1. A pune împreună, în proporții determinate, substanțele sau materialele care formează un amestec; p. ext. a distribui după o anumită măsură elementele care formează un tot. ♦ A determina proporția în care un element, o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui tot. ♦ A determina cantitatea de substanță sau de material care produce un anumit efect într-un amestec. 2. Fig. A folosi ceva în proporții judicioase, bine echilibrate. – Din fr. doser.

doza vt [At: MARIN, PR. II, 180/11 / Pzi: ~zez / E: fr doser] 1 A determina cantitatea de substanță sau de material care produce un anumit efect într-un amestec. 2 A pune în proporții determinate substanțele care formează un amestec. 3 A distribui într-un fel elementele unui text. 4 A determina proporția în care un element, o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui tot. 5 A fracționa în doze un medicament. 6-7 (Pex) A prescrie sau a administra unui bolnav un medicament în doze. 8 (Fig) A folosi ceva în proporții judicioase, bine echilibrate. 9 A face efort în mod rațional.

DOZA, dozez, vb. I. Tranz. A pune laolaltă, în proporții determinate, substanțele care formează un amestec; p. ext. a distribui după o anumită măsură elementele care formează un tot. [Sculptorul] are meritul de a nu cădea în decorativ, de a ști să dozeze golurile și plinurile cu judiciozitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 13/5. ◊ Fig. Comisarul oficia în întunericul umed al beciului sau în sala de torturi, cu fanatism, și pe îndelete, dozînd, cu un rar simț științific, suferința corporală și mai ales morală. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 357. ♦ A determina proporția după care o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui tot. A doza zahărul din sînge. ♦ A determina cantitatea de substanță sau de material care produce un anumit efect.

DOZA vb. I. tr. A indica, a pune în anumite proporții substanțele din care se face un amestec; (p. ext.) a distribui într-un anumit fel elementele unui tot. [< fr. doser].

DOZA vb. tr. 1. a stabili proporțiile dintre constituenții unui amestec; a distribui într-un anumit fel elementele unui tot. 2. (fig.) a folosi ceva în proporții judicioase, echilibrate. (< fr. doser)

A DOZA ~ez tranz. 1) (substanțe sau materiale) A potrivi într-o doză justă, pentru a forma un amestec. 2) (componentele unui tot) A distribui după o anumită doză. 3) (lucruri, vorbe, acțiuni) A folosi în doze judicioase. /<fr. doser

* dozá v. tr. (d. doză; fr. doser). Determin doza orĭ dozele unuĭ medicament de luat într’o singură dată.

DO1, doze, s. f. (Adesea fig.) Cantitate determinată dintr-o substanță, dintr-un material etc. care produce un anumit efect sau care formează împreună cu altele un amestec, un tot. – Din fr. dose.

DO1, doze, s. f. (Adesea fig.) Cantitate determinată dintr-o substanță, dintr-un material etc. care produce un anumit efect sau care formează împreună cu altele un amestec, un tot. – Din fr. dose.

DO2, doze, s. f. 1. Cutie (metalică) izolată în interior, care servește la protecția unor elemente din instalațiile electrice. 2. Dispozitiv care servește la redarea prin mijloace electroacustice a sunetelor înregistrate pe un disc. – Din germ. Dose.

DO2, doze, s. f. 1. Cutie (metalică) izolată în interior, care servește la protecția unor elemente din instalațiile electrice. 2. Dispozitiv care servește la redarea prin mijloace electroacustice a sunetelor înregistrate pe un disc. – Din germ. Dose.

do1 sf [At: HELIADE, O. II, 77 / V: (înv) ~se, ~sis / S și: (înv) ~să / Pl: ~ze / E: fr dose] 1 (Adesea fig) Cantitate determinată dintr-o substanță, dintr-un material etc. care produce un anumit efect sau care formează împreună cu altele un amestec, un tot. 2 Cutie metalică în care se află o băutură răcoritoare sau bere.

do2 sf [At: NICA, L. VAM. 82 / Pl: ~ze / E: ger Dose] 1 Cutie metalică izolată în interior, care servește la protecția unor elemente din instalațiile electrice. 2 (Șîs ~ de redare) Aparat folosit pentru redarea prin mijloace electroacustice a sunetelor înregistrate pe un disc Cf pick-up. 3 Instrument folosit pentru realizarea în bune condiții a developării filmelor. modificată

DO2, doze, s. f. (Adesea determinat prin «electromagnetică») Aparat care produce un curent electric variabil sub acțiunea ondulațiilor unui disc de patefon.

DO1, doze, s. f. 1. Cantitate precisă dintr-o substanță, dintr-o radiație etc. care produce un anumit efect. O doză de sare amară.Îl privea cum ia la sfîrșitul mesei «o doză» de sare din solniță, pe vîrful cuțitului, cum o învălește într-o foiță de țigară și cum o înghite repede. SADOVEANU, P. S. 190. Văzînd că nu-mi lucrează alte doctorii, am luat o doză mare de mercuriu și azi mă trezesc că-mi cad mustețile. NEGRUZZI, S. I 208. ◊ (Ironic) D. Iancu își comandă doza de rachiu de drojdii cu picături de pelin. CARAGIALE, O. II 227. 2. Cantitate de substanță care intră împreună cu altele în alcătuirea unui tot. Pămînturi... împănate cu o mare doză de humus. I. IONESCU, D. 142. ◊ Fig. [Stăpînul casei] avea o mare doză de răutate. BOLINTINEANU, O. 414. Au mai rămas oameni de înțeles, care au păstrat o doză suficientă de rațiune și de pudoare. ODOBESCU, S. III 462.

DOZĂ2 s.f. 1. Cutie folosită mai ales la instalațiile electrice cu conducte în tuburi pentru a face legăturile dintre conducte și ramificații. 2. Aparat care produce un curent electric variabil sub acțiunea vibrațiilor pe care i le imprimă o placă de fonograf; picup. 3. (Fot.) Instrument ajutător pentru desfășurarea în bune condiții tehnice a developării filmelor. [< germ. Dose].

DO1 s.f. 1. Cantitate determinată dintr-o substanță, dintr-o radiație etc. care produce un anumit efect. ♦ Cantitate prescrisă dintr-un medicament pe care bolnavul trebuie s-o ia dintr-o dată. 2. Cantitate dintr-o substanță care intră în compunerea unui amestec. [Pl. -ze. / < fr. dose].

DO1 s. f. 1. cantitate determinată dintr-o substanță, radiație etc. care produce un anumit efect. ◊ cantitate prescrisă dintr-un medicament pe care bolnavul trebuie s-o ia dintr-o dată. 2. cantitate dintr-o substanță care intră în compunerea unui amestec. (< fr. dose)

DO2 s. f. 1. cutie folosită la instalațiile electrice cu conducte în tuburi pentru a face legăturile dintre conducte și ramificații. 2. aparat care produce un curent electric variabil sub acțiunea vibrațiilor pe care i le imprimă o placă de fonograf; pick-up. 3. (fot.) tanc (4). (< germ. Dose)

DO1 ~e f. 1) Cantitate anumită de o substanță oarecare. 2) med. Cantitate de un medicament oarecare, care trebuie administrată o singură dată. /<fr. dose

DO2 ~e f. Cutie din material izolant care servește la protecția unor contacte din instalațiile electrice. /<fr. dose

doză f. 1. cantitate determinată de medicamente de luat dintr’o dată: o doză de chinină; 2. fig. cantitate oarecare: o puternică doză de mândrie.

dóză f., pl. e (vgr. dósis, acțiunea de a da; fr. dose). Cantitate anumită de medicamente luate într’o singură dată: doză de chinină. Fig. Cantitate morală: doză de curaj.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

doza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dozez, 3 dozea; conj. prez. 1 sg. să dozez, 3 să dozeze

doza (a ~) vb., ind. prez. 3 dozea

doza vb., ind. prez. 1 sg. dozez, 3 sg. și pl. dozea

do (cantitate, cutie, dispozitiv) s. f., g.-d. art. dozei; pl. doze

do (cantitate, cutie, dispozitiv) s. f., g.-d. art. dozei; pl. doze

do (cantitate, dispozitiv, instrument) s. f., g.-d. art. dozei; pl. doze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOZA vb. 1. a potrivi, a proporționa. (A ~ substanțele într-un amestec.) 2. a grada, a nuanța. (A-și ~ efectele.)

DOZA vb. 1. a potrivi, a proporționa. (A ~ substanțele într-un amestec.) 2. a grada, a nuanța. (A-și ~ efectele.)

DO s. (rar) porție, (înv.) tuție. (O ~ de medicamente.)

DO s. (rar) porție, (înv.) tuție. (O ~ de medicamente.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

doză (doze), s. f. – Cantitate determinată dintr-o substanță. Fr. dose.Der. (din fr.) doza, vb.; dozaj, s. n.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DÓZĂ1 (< fr., lat. m.) s. f. Cantitate determinată dintr-o anumită substanță. ◊ D. toxică = cantitatea minimă dintr-o substanță care produce intoxicație. ◊ D. letală = cantitatea minimă dintr-o substanță sau medicament care provoacă moartea. ◊ D. letală 50% (prescurtat DL 50) = cantitatea minimă dintr-o substanță sau medicament care provoacă moarte a 50% din animalele de experiență; indicator pentru aprecierea toxicității unui medicament nou. ◊ D. de radiații nucleare = cantitatea de energie transmisă (absorbită) în unitatea de masă, într-un loc specificat al unui corp. Se măsoară în rad. ◊ D. de expunere la radiații nucleare = cantitatea de radiații (X sau γ) măsurată prin ionizarea produsă de radiațiile respective în aer. Se măsoară în röntgen.

DÓZĂ2 (< germ.) s. f. 1. Cutie izolată electric în interior, care servește la protecția anumitor elemente ale instalațiilor electrice de joasă tensiune. 2. D. de înregistrare = dispozitiv al instalațiilor de înregistrare a sunetelor, având rol de traductor electromecanic și servind la tăierea rilei (șanțului) în discul pe care se face înregistrarea. ◊ D. de redare = traductor mecano-electric, care produce o tensiune electrică proporțională cu elongația oscilațiilor unui ac ce parcurge rilele (șanțurile) unui disc pe care s-a făcut înregistrarea unor sunete.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

doză, doze s. f. 1. o sută de mililitri de băutură spirtoasă. 2. (tox.) cantitate dintr-un drog consumată o dată.

Intrare: doza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • doza
  • dozare
  • dozat
  • dozatu‑
  • dozând
  • dozându‑
singular plural
  • dozea
  • dozați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dozez
(să)
  • dozez
  • dozam
  • dozai
  • dozasem
a II-a (tu)
  • dozezi
(să)
  • dozezi
  • dozai
  • dozași
  • dozaseși
a III-a (el, ea)
  • dozea
(să)
  • dozeze
  • doza
  • doză
  • dozase
plural I (noi)
  • dozăm
(să)
  • dozăm
  • dozam
  • dozarăm
  • dozaserăm
  • dozasem
a II-a (voi)
  • dozați
(să)
  • dozați
  • dozați
  • dozarăți
  • dozaserăți
  • dozaseți
a III-a (ei, ele)
  • dozea
(să)
  • dozeze
  • dozau
  • doza
  • dozaseră
Intrare: doză (cant.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • do
  • doza
plural
  • doze
  • dozele
genitiv-dativ singular
  • doze
  • dozei
plural
  • doze
  • dozelor
vocativ singular
plural
dose
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dosis
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: doză (obiect)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • do
  • doza
plural
  • doze
  • dozele
genitiv-dativ singular
  • doze
  • dozei
plural
  • doze
  • dozelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

doza, dozezverb

  • 1. A pune împreună, în proporții determinate, substanțele sau materialele care formează un amestec. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. prin extensiune A distribui după o anumită măsură elementele care formează un tot. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote [Sculptorul] are meritul de a nu cădea în decorativ, de a ști să dozeze golurile și plinurile cu judiciozitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 13/5. DLRLC
      • format_quote figurat Comisarul oficia în întunericul umed al beciului sau în sala de torturi, cu fanatism, și pe îndelete, dozînd, cu un rar simț științific, suferința corporală și mai ales morală. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 357. DLRLC
    • 1.2. A determina proporția în care un element, o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui tot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A doza zahărul din sânge. DLRLC
    • 1.3. A determina cantitatea de substanță sau de material care produce un anumit efect într-un amestec. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. figurat A folosi ceva în proporții judicioase, bine echilibrate. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

do, dozesubstantiv feminin

  • 1. adesea figurat Cantitate determinată dintr-o substanță, dintr-un material etc. care produce un anumit efect sau care formează împreună cu altele un amestec, un tot. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote O doză de sare amară. DLRLC
    • format_quote Îl privea cum ia la sfîrșitul mesei «o doză» de sare din solniță, pe vîrful cuțitului, cum o învălește într-o foiță de țigară și cum o înghite repede. SADOVEANU, P. S. 190. DLRLC
    • format_quote Văzînd că nu-mi lucrează alte doctorii, am luat o doză mare de mercuriu și azi mă trezesc că-mi cad mustețile. NEGRUZZI, S. I 208. DLRLC
    • format_quote ironic D. Iancu își comandă doza de rachiu de drojdii cu picături de pelin. CARAGIALE, O. II 227. DLRLC
    • format_quote Pămînturi... împănate cu o mare doză de humus. I. IONESCU, D. 142. DLRLC
    • format_quote figurat [Stăpînul casei] avea o mare doză de răutate. BOLINTINEANU, O. 414. DLRLC
    • format_quote figurat Au mai rămas oameni de înțeles, care au păstrat o doză suficientă de rațiune și de pudoare. ODOBESCU, S. III 462. DLRLC
    • 1.1. Cantitate prescrisă dintr-un medicament pe care bolnavul trebuie s-o ia dintr-o dată. DN
etimologie:

do, dozesubstantiv feminin

  • 1. Cutie (metalică) izolată în interior, care servește la protecția unor elemente din instalațiile electrice. DEX '98 DN
  • 2. Dispozitiv care servește la redarea prin mijloace electroacustice a sunetelor înregistrate pe un disc. DEX '98
    • diferențiere (Adesea determinat prin «electromagnetică») Aparat care produce un curent electric variabil sub acțiunea ondulațiilor unui disc de patefon. DLRLC DN MDN '00
      sinonime: pick-up
  • 3. fotografie Instrument ajutător pentru desfășurarea în bune condiții tehnice a developării filmelor; tanc. DN MDN '00
    sinonime: tanc
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii