3 intrări

37 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dozá vt [At: MARIN, PR. II, 180/11 / Pzi: ~zéz / E: fr doser] 1 A determina cantitatea de substanță sau de material care produce un anumit efect într-un amestec. 2 A pune în proporții determinate substanțele care formează un amestec. 3 A distribui într-un fel elementele unui text. 4 A determina proporția în care un element, o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui tot. 5 A fracționa în doze un medicament. 6-7 (Pex) A prescrie sau a administra unui bolnav un medicament în doze. 8 (Fig) A folosi ceva în proporții judicioase, bine echilibrate. 9 A face efort în mod rațional.

DOZÁ, dozez, vb. I. Tranz. 1. A pune împreună, în proporții determinate, substanțele sau materialele care formează un amestec; p. ext. a distribui după o anumită măsură elementele care formează un tot. ♦ A determina proporția în care un element, o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui tot. ♦ A determina cantitatea de substanță sau de material care produce un anumit efect într-un amestec. 2. Fig. A folosi ceva în proporții judicioase, bine echilibrate. – Din fr. doser.

DOZÁ, dozez, vb. I. Tranz. 1. A pune împreună, în proporții determinate, substanțele sau materialele care formează un amestec; p. ext. a distribui după o anumită măsură elementele care formează un tot. ♦ A determina proporția în care un element, o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui tot. ♦ A determina cantitatea de substanță sau de material care produce un anumit efect într-un amestec. 2. Fig. A folosi ceva în proporții judicioase, bine echilibrate. – Din fr. doser.

DOZÁ, dozez, vb. I. Tranz. A pune laolaltă, în proporții determinate, substanțele care formează un amestec; p. ext. a distribui după o anumită măsură elementele care formează un tot. [Sculptorul] are meritul de a nu cădea în decorativ, de a ști să dozeze golurile și plinurile cu judiciozitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 13/5. ◊ Fig. Comisarul oficia în întunericul umed al beciului sau în sala de torturi, cu fanatism, și pe îndelete, dozînd, cu un rar simț științific, suferința corporală și mai ales morală. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 357. ♦ A determina proporția după care o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui tot. A doza zahărul din sînge. ♦ A determina cantitatea de substanță sau de material care produce un anumit efect.

dozá (a ~) vb., ind. prez. 3 dozeáză

dozá vb., ind. prez. 1 sg. dozéz, 3 sg. și pl. dozeáză

DOZÁ vb. 1. a potrivi, a proporționa. (A ~ substanțele într-un amestec.) 2. a grada, a nuanța. (A-și ~ efectele.)

DOZÁ vb. I. tr. A indica, a pune în anumite proporții substanțele din care se face un amestec; (p. ext.) a distribui într-un anumit fel elementele unui tot. [< fr. doser].

DOZÁ vb. tr. 1. a stabili proporțiile dintre constituenții unui amestec; a distribui într-un anumit fel elementele unui tot. 2. (fig.) a folosi ceva în proporții judicioase, echilibrate. (< fr. doser)

A DOZÁ ~éz tranz. 1) (substanțe sau materiale) A potrivi într-o doză justă, pentru a forma un amestec. 2) (componentele unui tot) A distribui după o anumită doză. 3) (lucruri, vorbe, acțiuni) A folosi în doze judicioase. /<fr. doser

* dozá v. tr. (d. doză; fr. doser). Determin doza orĭ dozele unuĭ medicament de luat într’o singură dată.

dóză1 sf [At: HELIADE, O. II, 77 / V: (înv) ~se, ~sis / S și: (înv) ~să / Pl: ~ze / E: fr dose] 1 (Adesea fig) Cantitate determinată dintr-o substanță, dintr-un material etc. care produce un anumit efect sau care formează împreună cu altele un amestec, un tot. 2 Cutie metalică în care se află o băutură răcoritoare sau bere.

dóză2 sf [At: NICA, L. VAM. 82 / Pl: ~ze / E: ger Dose] 1 Cutie metalică izolată în interior, care servește la protecția unor elemente din instalațiile electrice. 2 (Șîs ~ de redare) Aparat folosit pentru redarea prin mijloace electroacustice a sunetelor înregistrate pe un disc Cf pick-up. 3 Instrument folosit pentru realizarea în bune condiții a developării filmelor. modificată

DÓZĂ1, doze, s. f. (Adesea fig.) Cantitate determinată dintr-o substanță, dintr-un material etc. care produce un anumit efect sau care formează împreună cu altele un amestec, un tot. – Din fr. dose.

DÓZĂ2, doze, s. f. 1. Cutie (metalică) izolată în interior, care servește la protecția unor elemente din instalațiile electrice. 2. Dispozitiv care servește la redarea prin mijloace electroacustice a sunetelor înregistrate pe un disc. – Din germ. Dose.

DÓZĂ2, doze, s. f. 1. Cutie (metalică) izolată în interior, care servește la protecția unor elemente din instalațiile electrice. 2. Dispozitiv care servește la redarea prin mijloace electroacustice a sunetelor înregistrate pe un disc. – Din germ. Dose.

DÓZĂ1, doze, s. f. (Adesea fig.) Cantitate determinată dintr-o substanță, dintr-un material etc. care produce un anumit efect sau care formează împreună cu altele un amestec, un tot. – Din fr. dose.

DÓZĂ2, doze, s. f. (Adesea determinat prin «electromagnetică») Aparat care produce un curent electric variabil sub acțiunea ondulațiilor unui disc de patefon.

DÓZĂ1, doze, s. f. 1. Cantitate precisă dintr-o substanță, dintr-o radiație etc. care produce un anumit efect. O doză de sare amară.Îl privea cum ia la sfîrșitul mesei «o doză» de sare din solniță, pe vîrful cuțitului, cum o învălește într-o foiță de țigară și cum o înghite repede. SADOVEANU, P. S. 190. Văzînd că nu-mi lucrează alte doctorii, am luat o doză mare de mercuriu și azi mă trezesc că-mi cad mustețile. NEGRUZZI, S. I 208. ◊ (Ironic) D. Iancu își comandă doza de rachiu de drojdii cu picături de pelin. CARAGIALE, O. II 227. 2. Cantitate de substanță care intră împreună cu altele în alcătuirea unui tot. Pămînturi... împănate cu o mare doză de humus. I. IONESCU, D. 142. ◊ Fig. [Stăpînul casei] avea o mare doză de răutate. BOLINTINEANU, O. 414. Au mai rămas oameni de înțeles, care au păstrat o doză suficientă de rațiune și de pudoare. ODOBESCU, S. III 462.

Intrare: doză (obiect)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular do doza
plural doze dozele
genitiv-dativ singular doze dozei
plural doze dozelor
vocativ singular
plural
Intrare: doză (cant.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular do doza
plural doze dozele
genitiv-dativ singular doze dozei
plural doze dozelor
vocativ singular
plural
dose
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: doza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) doza dozare dozat dozând singular plural
dozea dozați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dozez (să) dozez dozam dozai dozasem
a II-a (tu) dozezi (să) dozezi dozai dozași dozaseși
a III-a (el, ea) dozea (să) dozeze doza doză dozase
plural I (noi) dozăm (să) dozăm dozam dozarăm dozaserăm, dozasem*
a II-a (voi) dozați (să) dozați dozați dozarăți dozaserăți, dozaseți*
a III-a (ei, ele) dozea (să) dozeze dozau doza dozaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

doză (cant.) dose

  • 1. adesea figurat Cantitate determinată dintr-o substanță, dintr-un material etc. care produce un anumit efect sau care formează împreună cu altele un amestec, un tot.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: porție tuție 7 exemple
    exemple
    • O doză de sare amară.
      surse: DLRLC
    • Îl privea cum ia la sfîrșitul mesei «o doză» de sare din solniță, pe vîrful cuțitului, cum o învălește într-o foiță de țigară și cum o înghite repede. SADOVEANU, P. S. 190.
      surse: DLRLC
    • Văzînd că nu-mi lucrează alte doctorii, am luat o doză mare de mercuriu și azi mă trezesc că-mi cad mustețile. NEGRUZZI, S. I 208.
      surse: DLRLC
    • ironic D. Iancu își comandă doza de rachiu de drojdii cu picături de pelin. CARAGIALE, O. II 227.
      surse: DLRLC
    • Pămînturi... împănate cu o mare doză de humus. I. IONESCU, D. 142.
      surse: DLRLC
    • figurat [Stăpînul casei] avea o mare doză de răutate. BOLINTINEANU, O. 414.
      surse: DLRLC
    • figurat Au mai rămas oameni de înțeles, care au păstrat o doză suficientă de rațiune și de pudoare. ODOBESCU, S. III 462.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Cantitate prescrisă dintr-un medicament pe care bolnavul trebuie s-o ia dintr-o dată.
      surse: DN

etimologie:

doză (obiect)

  • 1. Cutie (metalică) izolată în interior, care servește la protecția unor elemente din instalațiile electrice.
    surse: DEX '98 DN
  • 2. Dispozitiv care servește la redarea prin mijloace electroacustice a sunetelor înregistrate pe un disc.
    surse: DEX '98
    • diferențiere (Adesea determinat prin «electromagnetică») Aparat care produce un curent electric variabil sub acțiunea ondulațiilor unui disc de patefon.
      surse: DLRLC DN MDN '00 sinonime: pick-up
  • 3. fotografie Instrument ajutător pentru desfășurarea în bune condiții tehnice a developării filmelor; tanc.
    surse: DN MDN '00

etimologie: