DOZA, dozez, vb. I. Tranz. A pune laolaltă, în proporții determinate, substanțele care formează un amestec; p. ext. a distribui după o anumită măsură elementele care formează un tot. [Sculptorul] are meritul de a nu cădea în decorativ, de a ști să dozeze golurile și plinurile cu judiciozitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 13/5. ◊ Fig. Comisarul oficia în întunericul umed al beciului sau în sala de torturi, cu fanatism, și pe îndelete, dozînd, cu un rar simț științific, suferința corporală și mai ales morală. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 357. ♦ A determina proporția după care o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui tot. A doza zahărul din sînge. ♦ A determina cantitatea de substanță sau de material care produce un anumit efect.