DOVLEAC, dovleci, s. m. 1. Nume dat mai multor plante din familia cucurbitaceelor cu tulpina întinsă pe pământ, cu fructe mari, sferice sau ovale, folosite în alimentația omului sau a animalelor; bostan (Cucurbita); p. restr. fructul acestor plante. 2. Fig. Cap de om (prost). – Din tc. devlek, (dial.) dövlek.

dovleac sm [At: (A. 1790). S. D. VIII, 107 / V: ~velc, (reg) ~vleag, ~vlece, ~vlegi, ~fleac, dulece, duv~ / Pl: ~eci / E: tc devlek, dövlek] 1 Numele mai multor plante din familia cucurbitaceelor, cu flori galbene, cu fruct rotund, turtit sau lunguieț, folosit ca aliment, furaj sau ca ornament și cu semințe albe, comestibile la unele specii. 2 (Șîs ~ turcesc, ~ alb, ~ alb turcesc, ~ românesc, ~eci bălani, ~eci plăcintari) Plantă cu tulpina cilindrică și fructul mare, sferic, de culoare albă sau portocalie, cu miezul afânat și dulce, comestibil, cu semințe mari, albe și lucioase Si: (reg) bicitoc, bolovan, dovlete, ludaie, sămânțar, tigvă (Cucurbita maxima). 3 (Șîs ~ comun, ~ porcesc, ~ turcesc, ~ furajer, ~ galben, ~ pestriț, ~ negru) Plantă cu tulpina în cinci muchii, frunza acoperită cu peri aspri și fructul galben-roșcat, oval, cu miezul fibros și fad folosit ca furaj și în medicina populară Si: (reg) bărbânță, bolovan, bostan, bubă, buroavă, cabac, cucurbetă, doflani, dovlete, harbuz, ivără, lubă, lubeniță, ludaie, pepene, pepenaș, pepenuț, tabac, tătarcă, tărtăcuță, tigvă, troacă, zbacă (Cucurbita pepo). 4 (Șîs ~ turcesc, ~ turcesc cealma, ~ alb) Bostan alb Si: (reg) bostănel, căun, cealma, cucurbetă, pepene, picitoc, tărtăcuță, zămos. 5 (Șîs ~ moscat) Plantă cu tulpina costată și fructul alungit de culoare galben-murdar și miezul dulce, aromat (Cucurbita moscata). 6 (Îe) A avea capul ca ~ul A fi prost. 7 (Îae) A avea capul mare. 8 (Pop; îe) A avea cap, nu ~ A fi deștept (1). 9 (Irn; îae) A se crede deștept (1). 10 (Reg) Pepene galben (Cucumis melo). 11 (Prt) Om prost. modificată

DOVLEAC, dovleci, s. m. 1. Nume dat mai multor plante cu tulpina întinsă pe pământ, cu fructe mari, sferice sau ovale, folosite în alimentația omului sau a animalelor; bostan (Cucurbita); p. restr. fructul acestor plante. 2. Fig. Cap de om (prost). – Din tc. devlek, (dial.) dövlek.

DOVLEAC, dovleci, s. m. 1. Plantă din familia cucurbitaceelor, cu tulpina întinsă pe pămînt, cu fructe mari, rotunde sau ovale, comestibile (Cucurbita pepo); bostan. ♦ Fructul acestei plante. Locul era plin de coceni și coji de dovleac copt. PREDA, Î. 149. Ușa scîrțîi scurt, aburul de dovleac fiert îl învălui din cap pînă-n picioare. CAMILAR, TEM. 278. Silviu vorbea în versuri cu aurora, cu dovlecii mari și galbeni de prin porumb. GALACTION, O. I 566. 2. Fig. Cap de om (prost, fără minte).

DOVLEAC ~eci m. 1) Plantă târâtoare cu fructe mari, rotunde sau lunguiețe, folosite în alimentația omului și a animalelor; bostan. 2) Fructul acestei plante. [Sil. dov-leac] /<turc. dövlek

dovleac m. 1. curcubetă al cării fruct se întrebuințează ca aliment și din ale cării semințe țăranul face un uleiu, ce-l întrebuințează ca pe cel de nucă (Cucurbita pepo); 2. fig. fam. cap gros și sec: avea cap nu dovleac. [Turc. DEVLEK].

dovleác m., pl. ecĭ (turc. devlek, un fel de pepene verzuĭ; ung. döblec, dovleac). Vest. O plantă cucurbitacee al căreĭ fruct seamănă cu pepenele galben (zămosu), dar nu se mănîncă crud, ci copt la foc (în est bostan). Dovleciĭ albĭ (cucúrbita melópepo), originarĭ din India, numițĭ și „turceștĭ”; turtițĭ ca cantalupiĭ, îs ceĭ maĭ prețuițĭ; ceĭ roșiĭ (cucúrbita pepo), originarĭ din America, numițĭ lúbenĭ (Munt.) și dovlecĭ porceștĭ, îs lungărețĭ. Fig. Cap de om prost, devlă. V. curcubătă.

dofleac sm vz dovleac^[1] corectat(ă)

dovelc sm vz dovleac

dovleag sm vz dovleac

dovlece sm vz dovleac

dovlegi sm vz dovleac

duvleac sm vz dovleac

❍BOSTAN sm. Mold. Trans. 1 🌿 = DOVLEAC ¶ 2 fig. familiar Cap (mare și prost): a făcut după cum i-a trăznit prin ~ul lui cel sec (ȘEZ.) [tc. bostan „pepenărie”].

dovleac (desp. do-vleac) s. m., pl. dovleci

dovleac (do-vleac) s. m., pl. dovleci

dovleac s. m. (sil. -vleac), pl. dovleci

dovleac, -leci.

DOVLEAC s. v. cap.

DOVLEAC s. (BOT.; Cucurbita) (reg.) lubă, pepene, (Mold. și Transilv.) bostan, (Transilv. și Ban.) curcubetă, (Ban.) dulete, (Ban. și Transilv.) ludaie.

dovleac s. v. CAP.

DOVLEAC s. (BOT.; Cucurbita) (reg.) lubă, pepene, (Mold. și Transilv.) bostan, (Transilv. și Ban.) curcubetă, (Ban.) dulete, (Ban. și Transilv.) ludaie.

dovleac (dovleci), s. m. – Bostan (Cucurbita pepo). Tc. devlek (Șeineanu, II, 161; Lokotsch 555), cf. mag. döblek, sb. dumlek. – Der. dovlecel, s. m. (bostănel, Cucurbita pepo).

DOVLEÁC (< tc.) s. m. Denumire dată mai multor specii de plante anuale monoice din genul Cucurbita, familia cucurbitaceelor; d. comun (Cucurbita pepo), d. turcesc (Cucurbita maxima) și d. moscat (Cucurbita moschata). Se cultivă ca plante alimentare sau furajere. Fructul dovlecilor este sferic, sau oval, de dimensiuni mari, folosit în alimentație, iar unele varietăți în furaje; bostan.