DOVLEAC, dovleci, s. m. 1. Plantă din familia cucurbitaceelor, cu tulpina întinsă pe pămînt, cu fructe mari, rotunde sau ovale, comestibile (Cucurbita pepo); bostan. ♦ Fructul acestei plante. Locul era plin de coceni și coji de dovleac copt. PREDA, Î. 149. Ușa scîrțîi scurt, aburul de dovleac fiert îl învălui din cap pînă-n picioare. CAMILAR, TEM. 278. Silviu vorbea în versuri cu aurora, cu dovlecii mari și galbeni de prin porumb. GALACTION, O. I 566. 2. Fig. Cap de om (prost, fără minte).