9 definiții pentru dospeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOSPEÁLĂ, dospeli, s. f. Faptul de a dospi; (concr.) substanță folosită pentru a face să dospească un aluat; plămădeală. – Dospi + suf. -eală.

DOSPEÁLĂ, dospeli, s. f. Faptul de a dospi; (concr.) substanță folosită pentru a face să dospească un aluat; plămădeală. – Dospi + suf. -eală.

dospeálă sf [At: LB / Pl: ~eli / E: dospi + -eală] 1 Dospire (5). 2 (Ccr) Plămădeală. 3 (Fig) Trândăvire. 4 Fermentare (naturală) a unor produse, fructe, alimente etc. 5 (Reg) Murat1. 6 Descompunere a unor materii organice în condiții de căldură, umezeală etc. Si: macerare.

DOSPEÁLĂ, dospeli, s. f. 1. Faptul de a dospi, fermentare; (concretizat) substanță fermentată (care se folosește ca maia), plămădeală. V. aluățel. Scotea bere din dospeala orzului. I. BOTEZ, ȘC. 137. 2. Fig. Moleșeală, trîndăveală. Eu mă pun la dospeală o zi, două, adastînd o vorbă de la d. doctor. CARAGIALE, O. VII 206.

DOSPEÁLĂ ~éli f. 1) v. A DOSPI. 2) Substanță fermentată folosită la creșterea aluatului. [Sil. -pea-lă] /a dospi + suf. ~eală


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dospeálă s. f., g.-d. art. dospélii; pl. dospéli

dospeálă s. f., g.-d. art. dospélii; pl. dospéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOSPEA s. aluat, maia, plămadă, plămădeală, (înv.) covăseală. (~ pentru creșterea pîinii.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dospeálă, dospeli, (dospală), s.f. – 1. Fermentație. 2. Aluat pus la dospit: „De trei dzâle-i în dospală / Să o dau la nurioară” (Papahagi, 1925: 269; Rozavlea). – Din dospi (< sl. dospěti „a se coace”) + suf. -eală (DEX, MDA).

Intrare: dospeală
dospeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dospea
  • dospeala
plural
  • dospeli
  • dospelile
genitiv-dativ singular
  • dospeli
  • dospelii
plural
  • dospeli
  • dospelilor
vocativ singular
plural

dospeală

etimologie:

  • Dospi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09