DOSPEALĂ, dospeli, s. f. 1. Faptul de a dospi, fermentare; (concretizat) substanță fermentată (care se folosește ca maia), plămădeală. V. aluățel. Scotea bere din dospeala orzului. I. BOTEZ, ȘC. 137. 2. Fig. Moleșeală, trîndăveală. Eu mă pun la dospeală o zi, două, adastînd o vorbă de la d. doctor. CARAGIALE, O. VII 206.