2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dosíre sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 29 / Pl: ~ri / E: dosi] 1 (Pfm) Ascundere. 2 (Pfm) Sustragere. 3 (Îvp) Fugă. 4 (Îvp) Părăsire a unui loc Si: dosit1 (4).

DOSÍRE, dosiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a (se) dosiV. dosi.

DOSÍRE, dosiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a (se) dosiV. dosi.

DOSÍRE, dosiri, s. f. Acțiunea de a (se) dosi. 1. Ascundere. Pentru ce s-au mazilit domnul Alexandru-vodă? Au doară s-au turburat Poarta pentru dosirea fiilor săi ? ODOBESCU, S. I 282. 2. Sustragere, șterpelire. 3. (Învechit) Fugă sau retragere (din fața dușmanului). Acest eroic războinic... nici de dosirea nestatornicilor ostași ce îl părăsise, nici de mulțimea vrășmașilor, nepierzîndu-și inima, printr-un război parțial, ostenește pe dușman și îi închide calea Ardealului. BĂLCESCU, O. II 101.

dosíre (pop., fam.) s. f., g.-d. art. dosírii; pl. dosíri

dosíre s. f., g.-d. art. dosírii; pl. dosíri

dosí [At: (a. 1657) BUL. COM. IST II, 222 / Pzi: ~sésc / E: dos] 1-2 vtr (Pfm) A (se) sustrage vederii altora Si: a (se) adăposti, a (se) ascunde, a (se) piti. 3 vt (Pfm) A fura și a ascunde. 4 vi (Îvp) A fugi din calea cuiva sau de un pericol. 5 vi (Înv) A lipsi.

DOSÍ, dosesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A (se) sustrage vederii altora; a (se) ascunde. 2. Tranz. (Pop. și fam.) A fura ceva (ascunzând). 3. Tranz. și intranz. (Înv.) A o lua la fugă; a fugi. – Din dos.

DOSÍ, dosesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A (se) sustrage vederii altora; a (se) ascunde. 2. Tranz. (Pop. și fam.) A fura ceva (ascunzând). 3. Tranz. și intranz. (Înv.) A o lua la fugă; a fugi. – Din dos.

DOSÍ, dosesc, vb. IV. Tranz. 1. A sustrage vederii altora; a ascunde. Ulciorul plin, unde să-l pot eu dosi ? COȘBUC, P. I 210. I-au plesnit prin minte ca să aducă pe-ascuns mulți ostași în curte și să-i dosească undeva în tindă. SBIERA, P. 121. ◊ Refl. Sentinelele romîne, care se dosiseră bine dincoace, ieșiră în lumină. SADOVEANU, O. VI 47. Era bucuros cînd se putea dosi... în lanuri de popușoi. POPA, V. 68. Luntrea... Cînd la umbră se dosește, cînd s-arată la lumină. ALECSANDRI, P. A. 127. (Fig.) Defecturile tale, sub strămoșeasca umbră, De-ai fi în orice treaptă, nu pot să se dosească. NEGRUZZI, S. II 196. 2. A lua ce nu-ți aparține și a ascunde; a șterpeli. E o cupă dosită din palatul Gualatema. CAMIL PETRESCU, T. III 337. Cărțile... le dosea din biblioteca tatălui său. MACEDONSKI, O. III 28. Foicică trei lalele, D-alelei, fecior de lele, Nu dosi dîntr-ale mele. TEODORESCU, P. P. 642. 3. (Rar, în expr.) A o dosi = a fugi, a o lua la fugă; a da dos la față, v. dos. De groaza lui dușmanii au dosit-o ca mișei. MACEDONSKI, O. I 84. – Variantă: îndosí (CONTEMPORANUL, I 457, CREANGĂ, A. 55) vb. IV.

dosí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dosésc, imperf. 3 sg. doseá; conj. prez. 3 doseáscă

dosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dosésc, imperf. 3 sg. doseá; conj. prez. 3 sg. și pl. doseáscă

DOSÍ vb. 1. v. ascunde. 2. a ascunde, a pune. (Spune-mi imediat unde ai dosit banii!)

A SE DOSÍ mă ~ésc intranz. A se pune la dos pentru a nu fi văzut; a se ascunde. /Din dos

A DOSÍ ~ésc 1. tranz. 1) A face să se dosească; a ascunde. 2) (bunuri străine) A pune la dos pentru a sustrage ulterior; a tăinui; a ascunde; a acoperi. ◊ A o ~ a pleca grăbit și pe neobservate; a o șterge. /Din dos

dosì v. 1. a da dosul, a fugi; 2. a șterpeli.

dosésc și îndosésc v. tr. (d. dos). Ascund: leg pupăza și o îndosesc de mama (Cr.). V. intr. (Vechĭ). Mă ascund. V. refl. Mă ascund.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DOSÍRE s. ascundere, ascuns, (pop.) pitíre, pituláre. (~ lui în spatele unui copac.)

DOSÍ vb. 1. a (se) ascunde, a (se) mistui, (rar) a (se) tăinui, (pop.) a (se) piti, a (se) pitula, (reg.) a (se) mătrăși, a (se) mitosi, (prin Maram.) a (se) scuti, (înv.) a (se) supúne. (A ~ un obiect.) 2. a ascunde, a pune. (Spune-mi imediat unde ai ~ banii!)

Intrare: dosi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dosi dosire dosit dosind singular plural
dosește dosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dosesc (să) dosesc doseam dosii dosisem
a II-a (tu) dosești (să) dosești doseai dosiși dosiseși
a III-a (el, ea) dosește (să) dosească dosea dosi dosise
plural I (noi) dosim (să) dosim doseam dosirăm dosiserăm, dosisem*
a II-a (voi) dosiți (să) dosiți doseați dosirăți dosiserăți, dosiseți*
a III-a (ei, ele) dosesc (să) dosească doseau dosi dosiseră
Intrare: dosire
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dosire dosirea
plural dosiri dosirile
genitiv-dativ singular dosiri dosirii
plural dosiri dosirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)