2 intrări

12 definiții

dórnic, ~ă [At: GORUN, F. 24 / Pl: ~ici, ~ice / E: dori + -nic] 1 a Care dorește ceva foarte mult. 2 sm (Reg) Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste și cu flori mici, albe (Falcaria sioides).

DÓRNIC, -Ă, dornici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Plin de dor; doritor, nerăbdător să facă, să obțină ceva. 2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu flori mici, albe (Falcaria sioides).Dor + suf. -nic.

DÓRNIC, -Ă, dornici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Plin de dor; doritor, nerăbdător să facă, să obțină ceva. 2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu flori mici, albe (Falcaria sioides).Dor + suf. -nic.

DÓRNIC, -Ă, dornici, -e, adj. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») Plin de dor; doritor. Caii albi au zvîcnit nervos din loc, dornici de ducă. SAHIA, N. 59. Eram... dornic de evadare. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. 87. ◊ Fig. Oltul e el însuși prea dornic de aventură, pentru a nu porni... în altă parte decît acolo, încotro s-ar fi cuvenit. BOGZA, C. O. 105.

dórnic2 s. m., pl. dórnici

dórnic1 adj. m., pl. dórnici; f. dórnică, pl. dórnice

dórnic adj. m., s. m., pl. dórnici; f. sg. dórnică, pl. dórnice

DÓRNIC adj., s. 1. adj., s. v. amator. 2. adj. v. avid. 3. adj. doritor, nerăbdător. (~ să plece.)

DÓRNIC ~că (~ci, ~ce) Care dorește; care manifestă o dorință; doritor. /dor + suf. ~nic

dórnic, -ă adj. (dor cu sufixu slav -nic). Rar. Doritor. Plin de dor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DORNIC adj., s. 1. adj., s. amator, doritor, iubitor, pofticios, rîvnitor, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreț, poftos, pohtaci, (înv.) libovnic, rîvnaci. (~ de petreceri.) 2. adj. ahtiat, avid, dorit, jinduit, jinduitor, rîvnitor, (fig.) înfometat, însetat, lacom, setos. (~ de senzații tari.) 3. adj. doritor, nerăbdător. (~ să plece.)

Intrare: dornic (adj.)
dornic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dornic
  • dornicul
  • dornicu‑
  • dornică
  • dornica
plural
  • dornici
  • dornicii
  • dornice
  • dornicele
genitiv-dativ singular
  • dornic
  • dornicului
  • dornice
  • dornicei
plural
  • dornici
  • dornicilor
  • dornice
  • dornicelor
vocativ singular
plural
Intrare: dornic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dornic
  • dornicul
  • dornicu‑
plural
  • dornici
  • dornicii
genitiv-dativ singular
  • dornic
  • dornicului
plural
  • dornici
  • dornicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)