2 intrări

12 definiții

dórnic, ~ă [At: GORUN, F. 24 / Pl: ~ici, ~ice / E: dori + -nic] 1 a Care dorește ceva foarte mult. 2 sm (Reg) Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste și cu flori mici, albe (Falcaria sioides).

DÓRNIC, -Ă, dornici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Plin de dor; doritor, nerăbdător să facă, să obțină ceva. 2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu flori mici, albe (Falcaria sioides).Dor + suf. -nic.

DÓRNIC, -Ă, dornici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Plin de dor; doritor, nerăbdător să facă, să obțină ceva. 2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu flori mici, albe (Falcaria sioides).Dor + suf. -nic.

DÓRNIC, -Ă, dornici, -e, adj. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») Plin de dor; doritor. Caii albi au zvîcnit nervos din loc, dornici de ducă. SAHIA, N. 59. Eram... dornic de evadare. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. 87. ◊ Fig. Oltul e el însuși prea dornic de aventură, pentru a nu porni... în altă parte decît acolo, încotro s-ar fi cuvenit. BOGZA, C. O. 105.

dórnic2 s. m., pl. dórnici

dórnic1 adj. m., pl. dórnici; f. dórnică, pl. dórnice

dórnic adj. m., s. m., pl. dórnici; f. sg. dórnică, pl. dórnice

DÓRNIC adj., s. 1. adj., s. v. amator. 2. adj. v. avid. 3. adj. doritor, nerăbdător. (~ să plece.)

DÓRNIC ~că (~ci, ~ce) Care dorește; care manifestă o dorință; doritor. /dor + suf. ~nic

dórnic, -ă adj. (dor cu sufixu slav -nic). Rar. Doritor. Plin de dor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DÓRNIC adj., s. 1. adj., s. amator, doritor, iubitor, pofticios, rîvnitor, (pop.) poftitór, (reg.) poftăréț, poftós, pohtáci, (înv.) libóvnic, rîvnáci. (~ de petreceri.) 2. adj. ahtiat, avid, dorit, jinduit, jinduitor, rîvnitor, (fig.) înfometát, însetát, lácom, setós. (~ de senzații tari.) 3. adj. doritor, nerăbdător. (~ să plece.)

Intrare: dornic (adj.)
dornic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dornic dornicul dornică dornica
plural dornici dornicii dornice dornicele
genitiv-dativ singular dornic dornicului dornice dornicei
plural dornici dornicilor dornice dornicelor
vocativ singular
plural
Intrare: dornic (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dornic dornicul
plural dornici dornicii
genitiv-dativ singular dornic dornicului
plural dornici dornicilor
vocativ singular
plural