opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DORNIC, -Ă, dornici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Plin de dor; doritor, nerăbdător să facă, să obțină ceva. 2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu flori mici, albe (Falcaria sioides). – Dor + suf. -nic.

DORNIC, -Ă, dornici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Plin de dor; doritor, nerăbdător să facă, să obțină ceva. 2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu flori mici, albe (Falcaria sioides). – Dor + suf. -nic.

dornic, ~ă [At: GORUN, F. 24 / Pl: ~ici, ~ice / E: dori + -nic] 1 a Care dorește ceva foarte mult. 2 sm (Reg) Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste și cu flori mici, albe (Falcaria sioides).

DORNIC, -Ă, dornici, -e, adj. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») Plin de dor; doritor. Caii albi au zvîcnit nervos din loc, dornici de ducă. SAHIA, N. 59. Eram... dornic de evadare. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. 87. ◊ Fig. Oltul e el însuși prea dornic de aventură, pentru a nu porni... în altă parte decît acolo, încotro s-ar fi cuvenit. BOGZA, C. O. 105.

DORNIC ~că (~ci, ~ce) Care dorește; care manifestă o dorință; doritor. /dor + suf. ~nic

dornic a. plin de dor.

dórnic, -ă adj. (dor cu sufixu slav -nic). Rar. Doritor. Plin de dor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dornic2 (plantă) s. m., pl. dornici

dornic1 adj. m., pl. dornici; f. dornică, pl. dornice

dornic2 s. m., pl. dornici

dornic1 adj. m., pl. dornici; f. dornică, pl. dornice

dornic adj. m., s. m., pl. dornici; f. sg. dornică, pl. dornice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DORNIC adj., s. 1. adj., s. v. amator. 2. adj. v. avid. 3. adj. doritor, nerăbdător. (~ să plece.)

DORNIC adj., s. 1. adj., s. amator, doritor, iubitor, pofticios, rîvnitor, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreț, poftos, pohtaci, (înv.) libovnic, rîvnaci. (~ de petreceri.) 2. adj. ahtiat, avid, dorit, jinduit, jinduitor, rîvnitor, (fig.) înfometat, însetat, lacom, setos. (~ de senzații tari.) 3. adj. doritor, nerăbdător. (~ să plece.)

Intrare: dornic (adj.)
dornic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dornic
  • dornicul
  • dornicu‑
  • dornică
  • dornica
plural
  • dornici
  • dornicii
  • dornice
  • dornicele
genitiv-dativ singular
  • dornic
  • dornicului
  • dornice
  • dornicei
plural
  • dornici
  • dornicilor
  • dornice
  • dornicelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: dornic (s.m.)
dornic2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dornic
  • dornicul
  • dornicu‑
plural
  • dornici
  • dornicii
genitiv-dativ singular
  • dornic
  • dornicului
plural
  • dornici
  • dornicilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dornic, dornicăadjectiv

  • 1. Plin de dor; doritor, nerăbdător să facă, să obțină ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: doritor nerăbdător
    • format_quote Caii albi au zvîcnit nervos din loc, dornici de ducă. SAHIA, N. 59. DLRLC
    • format_quote Eram... dornic de evadare. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. 87. DLRLC
    • format_quote figurat Oltul e el însuși prea dornic de aventură, pentru a nu porni... în altă parte decît acolo, încotro s-ar fi cuvenit. BOGZA, C. O. 105. DLRLC
etimologie:
  • Dor + sufix -nic. DEX '98 DEX '09

dornic, dornicisubstantiv masculin

  • 1. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu flori mici, albe (Falcaria sioides). DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Dor + sufix -nic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.