4 definiții pentru dornic (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÓRNIC, -Ă, dornici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Plin de dor; doritor, nerăbdător să facă, să obțină ceva. 2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu flori mici, albe (Falcaria sioides).Dor + suf. -nic.

DÓRNIC, -Ă, dornici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Plin de dor; doritor, nerăbdător să facă, să obțină ceva. 2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu flori mici, albe (Falcaria sioides).Dor + suf. -nic.

dornic, ~ă [At: GORUN, F. 24 / Pl: ~ici, ~ice / E: dori + -nic] 1 a Care dorește ceva foarte mult. 2 sm (Reg) Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste și cu flori mici, albe (Falcaria sioides).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dórnic adj. m., s. m., pl. dórnici; f. sg. dórnică, pl. dórnice

Intrare: dornic (s.m.)
dornic2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dornic
  • dornicul
  • dornicu‑
plural
  • dornici
  • dornicii
genitiv-dativ singular
  • dornic
  • dornicului
plural
  • dornici
  • dornicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dornic (s.m.)

  • 1. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu flori mici, albe (Falcaria sioides).
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Dor + sufix -nic.
    surse: DEX '98 DEX '09