12 definiții pentru dogoreală dugoreală

dogoreálă sf [At: (ante 1600) CUV. D. BĂTR. II, 150/1 / V: (înv) dug~ / Pl: ~éli /E: dogori + -eală] 1-3 Dogoare (1-3).

DOGOREÁLĂ s. f. Faptul de a dogori; dogoare. – Dogori + suf. -eală.

DOGOREÁLĂ s. f. Faptul de a dogori; dogoare. – Dogori + suf. -eală.

DOGOREÁLĂ s. f. Faptul de a dogori; dogoare. V. arșiță. De sus, din cerul de o ștearsă albăstrime,în loc să cadă ploaia răcoritoare, se revărsaseră, ca din butii fără fund, arșiță, dogoreală. CĂLUGĂRU, O. P. 33. Sub dogoreala unui soare orbitor de lumină, se prăjește, întins a lene, de-a lungul Dunării albastre, orășelul X. BRĂESCU, V. A. 9.

dogoreálă s. f., g.-d. art. dogorélii

dogoreálă s. f., g.-d. art. dogorélii

DOGOREÁLĂ s. 1. v. caniculă. 2. v. dogoare.

dogoreálă f., pl. elĭ. Dogoare, acțiunea de a dogori.

dugoreálă sf vz dogoreală


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DOGOREÁLĂ s. 1. arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoare, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoáre, (pop.) arsúră, vípie, (reg.) buhoáre, cócăt, crắpăt, năplăiálă, pî́clă, prepắt, prigoáre, puhăiálă, zăpúc, (prin Ban.) arsoáre, (Ban. și Transilv.) friptoáre, (prin Olt.) jápsă, (Ban.) pripeálă, (înv.) ars, prípec, (fig.) cuptór, jar. (~ zilelor de vară.) 2. arșiță, dogoare, fierbințeală, pară, văpaie. (~ focului.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a fi în dogoreală expr. (intl.) a fi căutat de poliție.

Intrare: dogoreală
dogoreală
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dogorea dogoreala
plural
genitiv-dativ singular dogoreli dogorelii
plural
vocativ singular
plural
dugoreală
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.