4 intrări

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOGÍ, dogesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre butoaie, putini etc.) A avea doagele desfăcute, depărtate una de alta, rupte. ◊ Tranz. Uscăciunea dogește butoaiele. 2. Fig. (Despre voce) A suna răgușit. – Din doagă.

DOGÍ, dogesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre butoaie, putini etc.) A avea doagele desfăcute, depărtate una de alta, rupte. ◊ Tranz. Uscăciunea dogește butoaiele. 2. Fig. (Despre voce) A suna răgușit. – Din doagă.

dogí [At: DEX / Pzi: ~gésc / E: doagă] 1 vr (D. butoaie, putini etc.) A avea doagele (1) depărtate, desfăcute sau rupte. 2 vt (C.i. butoaie, putini etc.) A se strica, rupându-se, desfăcându-se sau depărtându-se doagele (1). 3 vr (D. voce) A suna răgușit.

DOGÍ, dogesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la vase făcute din doage) A desface, a sparge (risipind doagele). Slujitorii... dogiră buțile, împrăștiară miere peste toată fața acelei cîmpii. POPESCU, B. I 6. ◊ (Metaforic) Luară pe babă de păr și-o izbiră cu capul de păreți pînă i-l dogiră. CREANGĂ, P. 13. ◊ Refl. Putina s-a dogit. 2. Refl. Fig. (Despre voce) A răguși, a slăbi, a se hodorogi.

A SE DOGÍ se ~éște intranz. 1) (despre butoaie, putini etc.) A fi cu doagele desfăcute. 2) (despre voce) A căpăta un timbru răgușit și înfundat; a suna ca din butoi (gol). /Din doagă

A DOGÍ ~ésc tranz. A face să se dogească. /Din doagă

dogì v. 1. a plesni doagele; 2. a plesni în genere: clopotele se dogiau POP.; 3. fig. a răguși, a slăbi: glasul mi se dogise AL.

DOG, dogi, s. m. Rasă de câini de talie foarte mare, cu botul lat și turtit, cu părul scurt, des și lins. – Din fr. dogue, engl. dog.

DÓGE, dogi, s. m. Titlu purtat de conducătorii politici ai unora dintre vechile republici aristocratice italiene; persoană care avea acest titlu. – Din it. doge.

DÓGE, dogi, s. m. Titlu purtat de conducătorii politici ai unora dintre vechile republici aristocratice italiene; persoană care avea acest titlu. – Din it. doge.

HOTDOG, hotdogi, s. m. Crenvurșt fiert, servit cu muștar, într-un corn fierbinte. – Cuv. engl.

dog sm [At: ENC. AGR. / Pl: ~i / E: eg dog, fr dogue] (Adesea urmat de determinări arătând rasa) Specie de câine de talie foarte mare, cu corpul acoperit cu păr scurt și lins și cu botul turtit și gros.

dóge sm [At: AMFILOHIE, G. 114/16/ V: (îvr) doágea, doj, dójie sm / E: it doge] Conducător politic (ales prin vot) al vechilor republici italiene Veneția și Genova.

hot-dog sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: eg hot dog] Cârnat sau crenvurșt cald, servit cu muștar, într-o chiflă (lunguiață).

DOG, dogi, s. m. Câine de talie mare, masiv, cu botul lat și turtit. – Din fr. dogue, engl. dog.

HOT DOG s. m. Cârnat sau crenvurșt cald, servit cu muștar, într-o chiflă (lunguiață). [Pr.: hot dóg] – Cuv. engl.

DOG, dogi, s. m. Cîine de vînătoare, de talie mare, puternic, cu părul scurt și lins, cu botul negru și turtit. Dogii alergaseră în salturi lungi și moi spre terasă. CAMIL PETRESCU, N. 169.

DÓGE, dogi, s. m. Titlul primului magistrat al unora dintre vechile republici italiene (îndeosebi Veneția și Genova). Cînd noaptea în tăcere, la ora ce s-adună A dogilor vechi umbre pe maluri șovăind, Gondola, leagăn dulce, ne primblă împreună. ALECSANDRI, P. I 155.

DOG s.m. Câine mare de pază (și de vânătoare), cu părul scurt și lins, cu urechile lăsate în jos și cu botul turtit. [< fr. dogue, cf. engl. (watch-)dog].

DÓGE s.m. Conducător (ales prin vot) al vechilor republici italiene Veneția și Genova. [< it. doge].

HOT DOG loc. s. (Anglicism) Pâiniță în al cărei miez s-a pus un crenvurșt sau un cârnat. [< americ., fr., it. hot dog, cf. engl. hot – fierbinte, dog – câine].

arată toate definițiile

Intrare: dogi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dogi
  • dogire
  • dogit
  • dogitu‑
  • dogind
  • dogindu‑
singular plural
  • dogește
  • dogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dogesc
(să)
  • dogesc
  • dogeam
  • dogii
  • dogisem
a II-a (tu)
  • dogești
(să)
  • dogești
  • dogeai
  • dogiși
  • dogiseși
a III-a (el, ea)
  • dogește
(să)
  • dogească
  • dogea
  • dogi
  • dogise
plural I (noi)
  • dogim
(să)
  • dogim
  • dogeam
  • dogirăm
  • dogiserăm
  • dogisem
a II-a (voi)
  • dogiți
(să)
  • dogiți
  • dogeați
  • dogirăți
  • dogiserăți
  • dogiseți
a III-a (ei, ele)
  • dogesc
(să)
  • dogească
  • dogeau
  • dogi
  • dogiseră
Intrare: dog
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dog
  • dogul
  • dogu‑
plural
  • dogi
  • dogii
genitiv-dativ singular
  • dog
  • dogului
plural
  • dogi
  • dogilor
vocativ singular
plural
Intrare: doge
substantiv masculin (M51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doge
  • dogele
plural
  • dogi
  • dogii
genitiv-dativ singular
  • doge
  • dogelui
plural
  • dogi
  • dogilor
vocativ singular
plural
Intrare: hotdog
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hotdog
  • hotdogul
  • hotdogu‑
plural
  • hotdogi
  • hotdogii
genitiv-dativ singular
  • hotdog
  • hotdogului
plural
  • hotdogi
  • hotdogilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hot dog
  • hot dogul
plural
  • hot dogi
  • hot dogii
genitiv-dativ singular
  • hot dog
  • hot dogului
plural
  • hot dogi
  • hot dogilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hot-dog
  • hot-dogul
plural
  • hot-dogi
  • hot-dogii
genitiv-dativ singular
  • hot-dog
  • hot-dogului
plural
  • hot-dogi
  • hot-dogilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dogi

  • 1. (Despre butoaie, putini etc.) A avea doagele desfăcute, depărtate una de alta, rupte.
    surse: DEX '09 DEX '98 attach_file un exemplu
    exemple
    • tranzitiv Uscăciunea dogește butoaiele.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere tranzitiv (Cu privire la vase făcute din doage) A desface, a sparge (risipind doagele).
      exemple
      • Slujitorii... dogiră buțile, împrăștiară miere peste toată fața acelei cîmpii. POPESCU, B. I 6.
        surse: DLRLC
      • metaforic Luară pe babă de păr și-o izbiră cu capul de păreți pînă i-l dogiră. CREANGĂ, P. 13.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Putina s-a dogit.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat (Despre voce) A suna răgușit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hodorogi răguși slăbi

etimologie:

  • doagă
    surse: DEX '98 DEX '09

dog

  • 1. Rasă de câini de talie foarte mare, cu botul lat și turtit, cu părul scurt, des și lins.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Dogii alergaseră în salturi lungi și moi spre terasă. CAMIL PETRESCU, N. 169.
      surse: DLRLC

etimologie:

doge

  • 1. Titlu purtat de conducătorii politici ai unora dintre vechile republici aristocratice italiene; persoană care avea acest titlu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Cînd noaptea în tăcere, la ora ce s-adună A dogilor vechi umbre pe maluri șovăind, Gondola, leagăn dulce, ne primblă împreună. ALECSANDRI, P. I 155.
      surse: DLRLC

etimologie:

hotdog hot dog hot-dog

  • 1. Crenvurșt fiert, servit cu muștar, într-un corn fierbinte.
    surse: DEX '09 DN
  • comentariu Scrierea în două cuvinte (cu sau fără cratimă) este nerecomandată.
    surse: dexonline

etimologie: