2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOGÁR, (1) dogari, s. m., (2) dogare, s. n. 1. S. m. Meșteșugar care confecționează doage sau vase din doage; butnar. 2. S. n. Unealtă cu lama în formă de seceră, folosită pentru făcut doage. – Doagă + suf. -ar.

dogár [At: (a. 1695) IORGA, S. D. V, 361 / V: (reg) dăo~ sm / Pl: ~i, sm ~e sn / E: doagă + -ar] 1 sm Meșteșugar care face doage (1) sau vase din doage Si: (reg) butnar. 2 sn Unealtă ca o seceră pentru făcut doage (1). 3 sn (Trs) Planșetă pentru frământat aluatul.

DOGÁR, (1) dogari, s. m., (2) dogare, s. n. 1. S. m. Meșteșugar care face doage sau vase din doage; butnar. 2. S. n. Unealtă tăietoare cu lama în formă de seceră, folosită pentru făcut doage. – Doagă + suf. -ar.

DOGÁR, dogari, s. m. Meșter care face doage sau vase din doage (butoaie, putini, donițe etc.); butnar. I-am spus și eu că sînt dogar, făcător de butoaie. SAHIA, N. 80. Pe cînd însă dogarii înfundau bolobocul, una din roabele fetei de împărat... le dete pe sub ascuns o copaie de mere. ISPIRESCU, L. 353.

DOGÁR1 ~e n. Unealtă pentru confecționat doage. /doagă + suf. ~ar

DOGÁR2 ~i m. Meșter care face vase cu doage (butoaie, putini, ciubere etc.). /doagă + suf. ~ar

dogar m. cel ce face butoaie. [Lat. DOGARIUS]. ║ n. unealta dogarului de crăpat lemnele pentru doage: fiecare meșter are trei dogare de diferite mărimi.

dogár m. (d. doagă). Sud. Butnar, fabricant de butoaĭe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dogar2 (instrument) s. n., pl. dogare

dogar1 (persoană) s. m., pl. dogari

dogár (instrument) s. n., pl. dogáre

dogár (persoană) s. m., pl. dogári

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOGÁR s. (reg.) butar, (prin Transilv.) botar, (Mold.) butnar, (Transilv. și Ban.) pinter.

DOGAR s. (reg.) butar, (prin Transilv.) botar, (Mold.) butnar, (Transilv. și Ban.) pinter.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

dogar, dogari s. m. (glum.) medic ortoped.

Intrare: dogar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dogar
  • dogarul
  • dogaru‑
plural
  • dogari
  • dogarii
genitiv-dativ singular
  • dogar
  • dogarului
plural
  • dogari
  • dogarilor
vocativ singular
  • dogarule
  • dogare
plural
  • dogarilor
Intrare: dogar (s.n.)
dogar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dogar
  • dogarul
  • dogaru‑
plural
  • dogare
  • dogarele
genitiv-dativ singular
  • dogar
  • dogarului
plural
  • dogare
  • dogarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dogar, dogarisubstantiv masculin

  • 1. Meșteșugar care confecționează doage sau vase din doage. DEX '09 DLRLC
    • format_quote I-am spus și eu că sînt dogar, făcător de butoaie. SAHIA, N. 80. DLRLC
    • format_quote Pe cînd însă dogarii înfundau bolobocul, una din roabele fetei de împărat... le dete pe sub ascuns o copaie de mere. ISPIRESCU, L. 353. DLRLC
etimologie:
  • Doagă + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

dogar, dogaresubstantiv neutru

  • 1. Unealtă cu lama în formă de seceră, folosită pentru făcut doage. DEX '09
etimologie:
  • Doagă + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.