14 definiții pentru butnar bodnar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

butnár sm [At: (a. 1691) IORGA, S. D. I, 84 / V: bucn~, bot ~, bodn~, (înv) -neáriu / Pl: ~i / E: ger Buttner] (Reg) 1 Dogar. 2 Unealtă de dulgherie nedefinită mai îndeaproape.

BUTNÁR, butnari, s. m. (Reg.) Dogar. – Din germ. Büttner.

BUTNÁR, butnari, s. m. (Reg.) Dogar. – Din germ. Büttner.

BUTNÁR, butnari, s. m. (Regional) Dogar. Cramă, ți-am adus butnari să-ți dogească în butoaie. STANCU, 109.6 Am un poloboc: dacă se strică, nu-l poate nici un butnar tocmi (Oul). GOROVEI, C. 264.- Variantă: bodnár s. m.

BUTNÁR, butnari, s. m. (Reg.) Dogar. – Germ. Büttner.

BUTNÁR ~i m. reg. Meșter care face (sau repară) vase din doage (butoaie, căzi, putini etc.); dogar. /<germ. Büttner

butnar m. Mold. V. butar. [Nemț. BÜTTNER, printr’un intermediar săsesc].

butnár m. (rut. bódnar și bóndar, rus. bondarĭ, ung. bodnar, d. germ. büttner, care vine d. bütte, putină, bute. V. bute). Nord. Dogar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

butnár (reg.) s. m., pl. butnári

butnár s. m., pl. butnári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

butnár (butnári), s. m. – Dogar. Germ. Büttner (DAR; Gáldi, Dict., 191); cf. mag. bodnár, rus. bondarĭ, rut. bondar, pol. bednarz. Puțin probabilă der. sugerată de Pascu, I, 55, de la *butinar, deși acesta de la un lat. *buttĭna (› putină). – Der. butnări, vb. (a face meseria de butnar); butnărie, s. f. (dogărie); butnărit, s. m. (meseria de dogar).

Intrare: butnar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butnar
  • butnarul
  • butnaru‑
plural
  • butnari
  • butnarii
genitiv-dativ singular
  • butnar
  • butnarului
plural
  • butnari
  • butnarilor
vocativ singular
  • butnarule
  • butnare
plural
  • butnarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bodnar
  • bodnarul
plural
  • bodnari
  • bodnarii
genitiv-dativ singular
  • bodnar
  • bodnarului
plural
  • bodnari
  • bodnarilor
vocativ singular
  • bodnarule
  • bodnare
plural
  • bodnarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

butnar bodnar

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Cramă, ți-am adus butnari să-ți dogească în butoaie. STANCU, 109.
      surse: DLRLC
    • Am un poloboc: dacă se strică, nu-l poate nici un butnar tocmi (Oul). GOROVEI, C. 264.
      surse: DLRLC

etimologie: